Un nume nou, un suflet împăcat

În fotografie: În holul gimnaziului din Ciuteşti. Dedicaţie lui Tudor Ţărnă: “Eu te-am iubit mai mult decît se poate/ Copil frumos – înveşnicit Erou,/ Rămîi făclia vieţii în eternitate/ Arzînd, să luminezi urmaşilor mereu. F. Croitoru”

În fotografie: În holul gimnaziului din Ciuteşti. Dedicaţie lui Tudor Ţărnă: “Eu te-am iubit mai mult decît se poate/ Copil frumos – înveşnicit Erou,/ Rămîi făclia vieţii în eternitate/ Arzînd, să luminezi urmaşilor mereu. F. Croitoru”
În fotografie: În holul gimnaziului din Ciuteşti. Dedicaţie lui Tudor Ţărnă: “Eu te-am iubit mai mult decît se poate/ Copil frumos – înveşnicit Erou,/ Rămîi făclia vieţii în eternitate/ Arzînd, să luminezi urmaşilor mereu. F. Croitoru”

Pînă la finele anului de studii, gimnaziul din Ciutești are toate șansele să poarte numele lui Tudor Țărnă, unul dintre apărătorii integrităţii şi independenţei Republicii Moldova, decedat în războiul de pe Nistru.
O decizie în acest sens a fost luată, chiar recent, de către consilierii locali. Urmează să-şi spună verdictul doar Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat.
Inițiativa i-a aparținut Feodosiei Croitoru, profesoară de limba şi literatura română, consilier local. Potrivit dînsei, școala ar fi trebuit să poarte acest nume din anul 2002, cînd a fost dat în exploatare noul edificiu. Pe atunci, fiind primar al comunei Ciutești, ea s-a ocupat personal de pregătirea actelor privind numele ce urmai să-i fie acordat gimnaziului. Era susţinută în acest demers al ei şi de Direcția Județeană de Învățămînt Ungheni. S-a întîmplat însă să se revină la vechea împărţire teritorial-administrativă, adică la raioane, şi totul s-a stopat.
A trebuit să înceapă de la zero. ”Deși sănătatea nu-mi mai permite să continuu activitatea pedagogică, vreau să plec cu sufletul împăcat: gimnaziul să poarte numele eroului nostru ciuteştean”, a mărturisit Feodosia Croitoru. Dînsa spune că are motive suficiente care o fac să nu renunțe la pornirile sale. ”Am fost de două ori în Transnistria, ducînd produse celor de pe linia întîi de război, adică polițiștilor şi voluntarilor. De două ori am trecut podul peste Nistru pe jos, pe sub arme, pe sub tancuri. Am văzut cu ochii mei acele clipe de groază. Sînt niște lucruri care chiar mă dor și nu le pot uita”, povestește dînsa.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *