Un pic de dragoste nu i-ar strica

Lucia BacaluNu voi vorbi despre Ziua îndrăgostiţilor sau, cum i se mai zice, Sf. Valentin. E o sărbătoare străină pentru noi şi, oricît s-ar strădui oameni avizi de bogăţie s-o promoveze, nu vor reuşi. Va rămîne o sărbătoare artificială.
Despre dragoste şi fericire însă merită să vorbeşti. Oricînd şi oriunde.
Am cunoscut, acum cîţiva ani, o fiinţă. Tremura toată, încercînd să-mi demonstreze că poate scrie o felicitare. Mai tîrziu, aceeaşi fiinţă, căuta să-şi facă prieteni printre persoane care, credea ea, o vor putea propulsa în înalta societate.
Am văzut-o apoi peste cîţiva ani. Mi s-a părut ambiţioasă şi pusă serios pe treabă, ca să reuşească, ca să-şi facă un nume.
Am descoperit-o cu adevărat recent şi mi s-a făcut milă de ea. E un om nefericit, care încearcă să-şi ascundă, aşa cum poate, frustrările.
De o bună bucată de vreme, tot postează mesaje pe site-ul nostru, Expresul.com. Iniţial, cu aproape un an în urmă, am crezut că e o glumă şi nu i-am dat mare importanţă. Se întîmplă cu oricare dintre noi să aibă o zi mai proastă şi atunci îşi varsă amarul cum poate şi unde poate. Au urmat însă alte comentarii, tot mai tăioase, tot mai răutăcioase. Nu ne-a deranjat. Fiecare are dreptul să-şi spună părerea şi nu e neapărat să coincidă cu a noastră.
Cînd însă au început atacuri directe asupra persoanelor, ne-am cam îngrijorat. Trebuie să vă spun că fiecare dintre aceste comentarii erau semnate altfel. Stilul însă era identic, astfel că nu a trebuit să analizăm mult pentru a înţelege că e vorba de una şi aceeaşi persoană. Şi mai simplu ne-a fost, chiar mai simplu decît am crezut, să stabilim de unde vin aceste mesaje. Timp de jumătate de oră, aveam deja dovada pe masă.
Primul sentiment pe care l-am avut a fost cel de milă. Am înţeles că e vorba de o fiinţă total nefericită, care tînjeşte după dragoste şi afecţiune, de care, se pare, nu a avut parte niciodată. Nu ştiu dacă îşi dă seama de situaţia sa. Dar, undeva, în subconştient, este sigură de aceasta. Orice psiholog i-ar spune-o, analizînd numeroasele nume după care a încercat să se ascundă.
Şi cînd te gîndeşti că acea fiinţă visa cu ochii deschişi să deschidă uşile înaltei societăţi. Oare chiar a crezut că poate fi acceptată acolo, folosind cuvinte gen… zdohnituri? Sau etichetînd, dînd verdicte şi aducînd injurii nefondate?
În loc de concluzie: dacă dragoste nu e, nimic nu e.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *