Ceea ce, poate, nu aţi ştiut despre epilepsie

Imagine simbol: depici.ro

Imagine simbol: depici.ro
Imagine simbol: depici.ro

La ora actuală, în lume suferă de epilepsie aproximativ 40 de milioane de oameni. Este o boală ce afectează ambele sexe, la orice vîrstă, dar mai cu seamă sugarii şi copiii.
Se deosebesc două tipuri de epilepsie: idiopatică – cauza nu este cunoscută; simptomatică – cauza este bine cunoscută. Ar putea fi şi influenţele genetice, şi anomaliile congenitale, şi utilizarea medicamentelor sau intoxicaţiile în timpul gravidităţii (cu alcool, tutun, droguri).
Epilepsia poate apărea şi în urma naşterii prelungite din cauza slăbirii musculaturii uterului sau anomaliilor de bazin şi cordon ombilical. Printre cauzele apariţiei epilepsiei se numără şi traumatismele cranio-cerbrale, procesele tumorale, alergiile toxice, bolile vasculare ale creerului. Convulsiile sînt singurul simptom vizibil al epilepsiei. În jumătate dintre cazuri, prima criză debutează prin aşa-numita aură, care durează de la cîteva secunde pînă la 1-2 minute, rareori mai mult. Ea diferă de la bolnav la bolnav. Unii se sufocă, nu le ajunge aer, alţii au dureri în burtă, greţuri, vomă, senzaţii de foame; poate fi observată paliditatea feţei sau, dimpotrivă, roşeaţa. O parte din bolnavi văd pete roşii, aud glasuri, zgomote, melodii, simt un gust amar, sau dulce, miros de fum, de ţigară etc.
Apoi, persoana pierde conştienţa, se prăbuşeşte, se contractă musculatura (convulsii) întregului organism, care duce la oprirea respiraţiei, faţa devine cianotică (violetă). Anume de la culoarea fieţei a provenit expresia „boala neagră”, cum e supranumită această maladie în popor.
După criză, unii bolnavi au un somn adînc, de cîteva ore, alţii îşi revin imediat, simţind slăbiciuni, moleşeală, dureri musculare.
Sînt şi cazuri în care criza se caracterizează prin pierderea conştienţei şi convulsii de cîteva secunde, bolnavul nu cade, dar apare amnezia (nu ţine minte nimic).  Astfel, bolnavul poate să încremenească, să scape din mînă obiecte, să întrerupă acţiunea începută, vorbirea, faţa se înroşeşte. Această stare durează 5-15 secunde şi se întîlneşte mai des la copii, repetîndu-se de cîteva ori pe zi. Dacă educatoarele sau dădacele de la grădiniţe observă asemenea comportament la copil, e necesar să anunţe părinţii. Se recomandă consultul neurologului.
Evoluţia cronică a epilepsiei duce la schimbări ale personalităţii, se schimbă caracterul, interesele, unii bolnavi devin mai egoişti, mai agresivi.
Primul ajutor
Pacientul se aşează într-un loc sigur, departe de drum, de obiecte ascuţite, de foc sau apă. Se scot hainele strîmte, în special din jurul gîtului. Se aşează sub un unghi şi cu capul pe o parte, ca să se prevină aspiraţia (oprirea respiraţiei). Sub cap se pune ceva moale. Se păstrează calmul.
Nu se recomandă fixarea membrelor, deschiderea cavităţii bucale cu forţa (cu o lingură sau alt obiect) în mijlocul crizei, masajul cardiac (al inimii) sau respiraţia gură la gură, imobilizarea bolnavului.
Nu există nici un tratament care să vindece epilepsia, dar există tratamente care să controleze apariţia convulsiilor epileptice şi care pot preveni repetarea acestora. E necesară conlucrarea cu medicul specialist neurolog.
Valeriu Jardan
medic neurolog, cat. superioară


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *