În poşeta femeii | Nici o zi fără scule bărbătești și… limba franceză
Ferestrăul, ciocanul, cleștele, pendularul, mașina de găurit, de rendeluit, de șlefuit – sînt doar cîteva dintre obiectele de lucru cu care are de a face zilnic, deja al 35-lea an consecutiv, Ludmila Usatîi. Este unica profesoară de educație tehnologică la băieți din raionul Ungheni şi activează, concomitent, în două licee:”Vasile Alecsandri” și ”Gheorghe Asachi”.
Atunci cînd se află în atelierele de lucru, se simte în largul său. Așa a fost întotdeauna. Nu degeaba a ales, cu ani și ani în urmă, să studieze la școala pedagogică din Lipcani. S-a făcut învățătoare de desen liniar și muncă tehnică. ”Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu instrumente mînuite mai ales de bărbaţi și niciodată nu am regretat de alegerea făcută”, menționează. Afirmă cu mîndrie că, în ceea priveşte cioplitul în lemn sau mînuitul strungului, poate concura fără grijă cu orice bărbat. Pe de altă parte, Ludmila Usatîi recunoaște că, atunci cînd nu-i reușește ceva, nu se rușinează să învețe de la colegii săi de breaslă bărbați.
Băieții s-au obișnuit cu faptul că o femeie le predă educația tehnologică. La început însă nu-și ascundeau mirarea. Pe ea acest lucru o motiva și mai mult să-i înveţe să meșterească obiecte nu doar utile, dar și frumos ornamentate. ”Să vedeți cu cîtă plăcere pleacă băieții acasă, după ce au confecționat mamei lor cîte un fund de bucătărie, un melesteu sau o lingură de lemn, pe care au aplicat şi diferite ornamente”, spune Ludmila Usatîi. Anume rezultatele finale ale elevilor săi și le atribuie ca un succes de valoare al muncii sale. ”Poate sînt importante și diplomele pe care le-am primit cu diferite ocazii, dar, totuși, cea mai mare realizare a mea este că îmi reușește să cultiv dragostea față de frumos la copii”, punctează profesoara.
Pasiunea pentru munca sa este atît de mare, încît, atunci cînd vine timpul să-și amintească despre vîrsta de pensionare, o podidesc lacrimile. Consideră că nici pe departe nu și-a epuizat potenţialul de a crea și de a învăța copiii.
Mulți cred că Ludmila Usatîi ar trebui să aibă acasă numeroase lucrări confecționate din lemn, dar nu este adevărat. ”Am un fundișor la bucătărie, primul pe care l-am ornamentat cu mîna mea. Mai am un melesteu, un sucitor și un pisălog, pe care le-am confecționat cu mîna mea încă pe cînd eram studentă”, zice. Lucrările elevilor săi le păstrează în atelierele de educație tehnologică. Ceea ce ține de munca bărbătească de acasă, Ludmila Usatîi spune că o lasă pe umerii soțului său, care îi este și coleg de breaslă, fiind profesor de educația tehnologică la băieți, dar la liceul ”Mihai Eminescu” din Ungheni.
Deşi mînuieşte cu dibăcie uneltele mai mult bărbătești, Ludmila Usatîi spune că nu-i sînt străine nici cele pentru femei, cum ar fi croșeta, andrelele sau mașina de cusut. ”Cît mi-au fost copiii mici, le-am croşetat și le-am cusut fel de fel de hăinuțe. Acum m-am lăsat de aceste ocupații”, mărturisește. Totuși, una, cea mai dragă sufletului, nu o lasă pentru nimic în lume. Ludmila Usatîi nu-și închipuie o zi fără să citească sau să studieze ceva în franceză, limbă pentru care are o pasiune deosebită încă din copilărie.
Ina Landa
Lasă un răspuns