În poşeta femeii | Își dorește să îndeplineacă visul tatălui său
„Ceea ce n-a reușit tata, voi face eu”, și-a zis, acum un an și jumătate în urmă, Irina Scoropad din Ungheni, după ce și-a petrecut pe ultimul drum tatăl, răpus de o boală incurabilă. Deși nu prea avea idee de unde s-o pornească și încotro să meargă, deşi avea doar 24 de ani, n-a cedat greutăților și a continuat afacerea inițiată de tatăl său încă în anul 2000. O afacere în domeniul pisciculturii.
„Este un business foarte greu pentru o femeie, căci nu oricare ar putea să încalțe cizme de cauciuc pînă la genunchi și să meargă la lac, unde să stea o zi întreagă cu mîinile în apă, indiferent dacă e vară sau e iarnă. Peştele trebuie scos”, spune Irina Scoropad. Nu a stat mult pe gînduri după ce s-a prăpădit tatăl ei. „Banii de pe pește constituiau, practic, tot cîștigul familiei mele, iar eu, ajutîndu-mi părinții încă din copilărie, nu știam să fac altceva nimic”, explică pescăriţa alegerea făcută.
Norocul ei a fost că a reușit să preia cîteva dintre secretele tatălui său în ale pescuitului. Iar tata era un pescar amator înrăit și visa să-şi transforme pasiunea în afacere. Norocul ei a fost că a dat peste un băiat bun, care i-a devenit soţ şi, în prezent, o ajută în toate. „Am înțeles, pe parcurs, că businessul cu pește viu este foarte riscant, mai ales dacă ești un simplu amator în acest domeniu. O mică greșeală te poate costa foarte scump și poți pierde tot peștele”, subliniază tînăra. Tocmai de aceea a decis să facă studii în zootehnie la Universitatea agrară. Astfel, a înţeles foarte clar ce are de făcut.
Ştie cum să îngrijească iazul, cum să crească peştele de aici. ”Iazul este ca un acvariu mare, de care trebuie să ai grijă în fiecare zi”, explică dînsa. Merge cu regularitate la Chișinău, pentru a face analizele de laborator ale apei din iazul său. Urmărește cu strictețe conținutul de oxigen din apă, căci ştie foarte bine că e o condiție vitală pentru pește. Potrivit Irinei, este total greșită ipoteza că, dacă ai un iaz, poți scoate din el pește cu sacul, fără să dai nimic în în schimb.
Este nevoită să suporte cheltuieli destul de mari atunci cînd vine vorba de înnoirea plaselor de prins pește, dar și a năvodului. „Un năvod bun costă cît un automobil: de la patru la zece mii de euro”, face o remarcă Irina, după care mărturiseşte că, deocamdată, nu-şi permite un asemenea lux. În prezent, îşi confecţionează singură năvoadele. Nu e simplu deloc.
Investițiile făcute inițial în afacerea lor de familie încep deja a da roade. De-a lungul anilor, Irina a reușit să cîștige încrederea clienților săi, amatori de bucate din pește, propunîndu-le un asortiment bogat de pește viu: crap, caras, novac (i se mai spune sînger), fitofag, somn, plătică, dar și alte specii de apă dulce. În decursul unei zile de piață, ea poate vinde și pînă la 300 de kilograme de pește viu. „La noi, peștele niciodată nu are miros neplăcut, de aceea şi reușim să atragem clienții”, afirmă Irina.
Chiar dacă se confruntă cu probleme şi greutăți destul de mari, Irina Scoropad nici nu se gîndeşte să renunţe. Nu are dreptul moral, mai ales că afacerea a fost concepută, cu dragoste, de tatăl ei. Mai mult ca atît, îşi doreşte foarte mult să realizeze visul neîmplinit al tatei – să deschidă la Ungheni un magazin specializat de pește viu.
Ina Landa
Lasă un răspuns