La un Espreso cu Vlad Gorgos. „Mă simt un om gospodar, fiindcă nu am timp să mă gîndesc la odihnă”
S-a născut la 13 august 1957, la Bravicea Călăraşilor. De profesie este metodist-organizator, fiind producătorul trupei „,Millenium”, o formaţie care s-a impus, în cei peste 16 ani de activitate, pe scene importante din R.Moldova, dar şi din străinătate, acumulînd peste 30 de trofee. Prin „Millenium”, Vlad Gorgos a educat trei generaţii de interpreţi şi instrumentişti, 45 de discipoli au trecut şcoala dînsului. Este Maestru în Artă.
Domnule Gorgos, spuneţi sincer, atunci cînd întîlniți un călărășean, vi se zbate inima mai tare?
Sigur. Mai frumos decît satul meu, Bravicea, nimic nu există. De la rădăcina stejarilor mei, a copilăriei mele, a viselor mele, mi-am luat vlaga şi seva. Totul vine de acolo…
Cît de des mergeţi la Bravicea?
Nu atît de des cît mi-aş dori, fiindcă avem multe turnee. Mai mult cîntăm peste hotare, spre regret, dar asta este.
Pentru cine cîntați peste hotare?
Pentru cei ce cunosc formația ”Millenium”. Anul acesta, TVR, cea mai importantă televiziune din România, a transmis, pentru prima dată, concertul nostru jubiliar. Credeți-mă, a avut mare succes. România deja ne cunoaște. Sîntem ai lor, piesele noastre li se par foarte frumoase, sînt în aceeași limbă în care cîntă şi ei. Păcat că ne dezbină Prutul.
Prutul este unul pentru toți, de ce ar trebui să ne dezbine?
Ne-au dezbinat timpurile, ne-a dezbinat ”furajka”, „budeonovka”. Nu știu ce ar trebui să se întîmple, ca să revenim în albia firească. E greu, căci soarta poporului e în cîteva mîini murdare. Nu cred că aceşti demnitari îşi iubesc satul, mama. Ei iubesc banii care, însă, niciodată n-o să-i facă fericiţi cu adevărat.
Sînteți o persoană directă, spuneţi pe șleau ceea ce gîndiţi. Ați avut de suferit din această cauză? Eu sufăr numai de pe urma celor, cărora le ating punctele dureroase. Vreau să le spun ceea ce mi-a zis cîndva tata: ”Domnilor, aurul nu se mănîncă. Înțelegeți?”. Regret că milionarii noştri aduc de hramuri formații şi artişti străini, dar nu vor să promoveze artiștii autohtoni, care sînt foarte buni. Credeți-mă, peste hotare sîntem aplaudaţi, iar acasă nu sîntem deloc apreciaţi. Cineva chiar m-a zis: ”Cum să urce în scenă numai artiști moldoveni, vrei să ne rîdă lumea?”. Iată unde este tristețea. Am călătorit în multe țări…
Și de fiecare dată vă întoarceți acolo de unde vi se trag rădăcinile.
Da. Avem un popor deosebit. În orice ogradă ai intra, ești servit, pentru că aşa e tradiția: oaspetele trebuie întîmpinat și numaidecît trebuie lăsat să chefuiască atît cît vrea el. Din cauza acestei bunătăţi a noastre și suferim. Nu ne mai schimbăm. Am avut un turneu în Canada, unde am întîlnit mulţi moldoveni. Plecînd de acasă, ei şi-au pus în desagă bunătatea lor şi prin asta se evidenţiază. Sîntem un popor bun, un popor pașnic.
Aveți două surori plecate peste hotare.
Da. Noi am fost o familie unită, am fost educaţi foarte bine de mama și de tata. Nu am ştiut ce înseamnă să obijduiești o fetiță, ce înseamnă să nu oferi locul unei bătrîne. Acum, cînd surorile îmi sînt departe, e plecată şi o parte din mine. Ne-am împotrivit mult plecării lor, dar așa, cred, a fost soarta. Cînd vin acasă, parcă și neamul nostru, al Gorgoșilor, este mai bogat.
Casa părintească nu se vinde, afirmaţi într-un interviu.
Aceste spuse ale lui Grigore Vieru cred că s-au înfipt adînc nu numai în sufletul meu, ci al miilor de moldoveni. Noi ne-am înțeles că nu vom vinde niciodată casa părinților. Acum are grijă de ea un vecin. Este un gospodar iscusit, are grijă și de casa lui, și de a noastră. E plăcut cînd venim şi mai depănăm, împreună, amintirile, căci am trăit într-o mahala – cea mai bună, cea mai talentată, unde se făceau concerte la poarta mea, apoi la poarta vecinilor. Acolo s-a plămădit Vlad Gorgos..
Care este gustul copilăriei dumneavoastră?
Gustul zamei pe care o prepara bunica şi în care turna borş de casă făcut din „huși”. Gustul mămăliguței preparate din făină de păpușoi ”hîngănești”. Mirosul cozonacului bravicean. Îmi amintesc de bobul pe care-l pregăteam pentru mîncare – ne dureau unghiuțele de la curățat. Îmi amintesc cum tăiam cordele pentru ţoluri – din ciorapi, din hăinuțe. Stăteam pe cuptor, la lumina lămpii cu gaz și le tăiam. Nimeni nu scîncea.
Spuneați undeva că astăzi puterea banului dictează totul.
Aşa este. Nu vreau să se supere nimeni, dar mie îmi aminteşte instaurarea democraţiei pe care o avem de o turmă de oi, care a stat în permanenţă închisă în ocol. Cînd i s-a dat drumul, animalele nu au mai ştiut ce să facă: să iasă sau să intre. Aşa şi noi: din socialismul care ni se băgase în cap am nimerit într-o democrație capitalistă. Și ce facem? Întîi și întîi, am distrus totul ce am făcut cu mînuțele noastre: tabere de copii, case de cultură…
Dacă tot ați amintit de casele de cultură, cum le vedeți azi?
Triste de tot. M-am bucurat că la Pîrlița, Ungheni există o casă de cultură reparată, foarte frumoasă. Bravo celor care au contribuit la acest lucru. Dar mă întristează casa de cultură din satul meu. A fost construită, prin anii 60, după un proiect unical. Aceste case de cultură trebuie păstrate pentru generațiile viitoare, pentru tot satul şi să nu fie transformate în baruri sau discoteci.
Credeţi că nu prea se investeşte azi în cultură?
Deloc nu se investește.
Dar dumneavoastră investiţi.
Eu investesc banii mei personali. Asta este crucea mea, este misiunea mea pe acest pămînt.
Ce ați transmis de la părinți copiiilor dumneavoastră?
Totul. Cum am timp liber, le vorbesc despre părinții mei, despre copilăria mea, despre învățătorii mei, cum îmi place să le spun. Se făcea multă carte pe vremea copilăriei mele în satele noastre. Şi mult mai multă educaţie. Acum, am luat-o cu „europenizarea”. Oare nu tot în Europa sîntem şi am fost dintotdeauna? De ce trebuie să ne învețe cineva ce şi cum să facem? Riscăm să ne pierdem tradițiile, aşa cum şi le-au pierdut multe țări europene. Noi distrugem școlile. Îi impunem pe copii, chiar din clasele mici, să învețe cum au apărut pe lume. A dispărut acea taină – că ne-a adus barza. Era frumos. Oare noi, cei care nu am fost învăţaţi toate aceste lucruri, sîntem mai proşti?
Vreți să spuneți că mergem într-o direcție greşită?
Da. Oare n-am putea merge în Europa cu o părere a noastră?
Ce v-aţi mai dori pentru dumneavoastră, domnule Vlad Gorgos?
Formația „Millenium” trebuie să se dezvolte în continuare, să atingă noi culmi. Mă simt un om gospodar, fiindcă nu am nici o clipă liberă, nu am timp să mă gîndesc la odihnă. Nici nu vreau. Cîndva, celebrul Raimond Pauls, fiind întrebat cînd se odihnește, a răspuns: „În scenă, la concerte”. Aşa ne odihnim şi noi şi este foarte frumos.
Ina Landa
Lasă un răspuns