În poşeta femeii | În viaţa de zi cu zi – mamă şi fiică, la serviciu – colege
Ştiu a mînui cu iscusință pușca, toporișca, conduc automobile, la volanul cărora nu s-ar urca oricine. Sînt două femei care au ales să fie… În Dicţionarul explicariv al limbii române nu am găsit nici un cuvînt de gen feminin, potrivit profesiei lor. Să le spunem pădurăriţe? Sau pădurărese? Ori pădurari?
Cert e că au ales să fie una cu pădurea. În viaţa de zi cu zi sînt mamă şi fiică, la serviciu – colege, dar şi vecine cu cantoanele. Ambele lucrează în Ocolul silvic Cioreşti al ÎSS „Nisporeni-Silva”, avînd în gestiune aproape 800 de hectare de pădure. Ambele nu-și imaginează cum e să respiri un alt aer decît cel de pădure.
”Trăiesc în pădure de la 14 ani, cînd m-am măritat cu un fecior de pădurar și m-a adus mireasă aici”, spune Maria Catană, azi în vîrstă de 66 de ani. „Eu m-am născut în pădure. Cînd eram mică, nu-mi prea plăcea să trăiesc izolată de lume. Acum, nu-mi închipui un alt loc mai frumos și mai liniștit decît pădurea”, spune Angela Petrov, în vîrstă de 41 de ani, fiica Mariei Catană.
Este adevărat, ambele au case în sat – la Ciuciulenii Hînceştilor. Dar acestea stau mai mult închise, cu lacăte la uşi. ”Nu pot sta mai mult de două zile la rînd în casa mea din sat. Mă cheamă pădurea”, spune Maria Catană, iar fiica ei o completează: „Casa noastră este una la două și se cheamă pădure”.
Chiar dacă a ajuns la vîrsta de pensionare, Maria Catană nu se poate rupe din acest mediu. Zice că va lucra atît cît îi vor ajunge puteri. Este pădurăriţă de mai bine de 20 de ani, de cînd i-a murit soţul. Nu dorește să renunțe la meseria sa nici fiica Angela. Recunoaşte că anume în pădure se simte în largul ei. ”Aici am parte de liniște sufletească îmbibată cu aerul proaspăt de pădure”, explică dînsa.
În orele de serviciu, ambele sînt pădurari iscusiţi. În timpul liber – gospodine pasionate de flori și neîntrecute la gătit bucate. Mîna lor de femeie se simte pretutindeni, totul are locul său.
„Sîntem bune ca pădurărițe, dar și ca gospodine”, lasă într-o parte modestia Maria Catană, după care adaugă: ”Cine nu-i gospodar la el acasă, nu-i gospodar nici în pădure”. Apropo, cantonul dînsei a fost desemnat, cu ani în urmă, ”Cel mai curat din republică”. Nu oricare se poate lăuda cu o asemenea performanţă.
După cîteva ore de discuţii cu cele două doamne, îți dai seama că, de-a lungul anilor, nu au stat în pădure să taie frunze la cîini. Silvicultoarele au înțeles cîte ceva din filozofia comuniunii cu natura, dar și cu oamenii ce trăiesc în preajma ei.
„De cînd am venit noi aici, i-am pus la respect pe toți cei care încercau să fure lemn ca în codru și să încalce legile naturii”, spune Maria Catană. Nici nu putea fi altfel, căci ambele au crescut şi s-au maturizat odată cu pădurea din care fac azi parte.
Ina Landa
Lasă un răspuns