În poşeta femeii | Din depărtare – mereu cu gîndul la ai ei

Numele Ninei Gorincioi-Cadoppi, ungheneanca stabilită cu mai bine de zece ani în Italia, este deja cunoscut în întreaga republică. Mai mult ca atît, gesturile ei de caritate, iniţiativele avute aici, au fost recunoscute atît de Guvern, cît şi de Parlament sau Preşedinţie. Are, în acest sens, diplome de onoare, semnate de prim-ministru, de preşedintele Parlamentului. Are şi medalia „Mihai Eminescu”, conferită de şeful statului.

Ceea ce a trăit însă, duminica trecută, a impresionat-o la maximum. Aştepta de ceva vreme acea întîlnire cu veteranii şi pensionarii ungheneni.

„Sînt foarte emoţionată. Ieri dimineaţă, la ora 7.00, eram pe malul Volgăi. La 8.20 – deja la Moscova, iar la prînz, în jur de ora 15.00 – pe meleaguri unghenene. Am fost foarte însufleţită, aşteptînd această întîlnire. Ştiam că pe 15 septembrie trebuie să fiu aici, la Ungheni, indiferent că va fi ploaie, ninsoare sau arşiţă”, a recunoscut dînsa. Aşa a şi fost.

A venit, simplă şi modestă, aşa cum îi este firea, să stea la sfat cu cîţiva dintre reprezentanţii Organizaţiei veteranilor şi pensionarilor din Ungheni. Vroia să le afle păsul şi, eventual, să stabilească o punte de legătură între această organizaţie şi organizaţiile de caritate italiene.

Ea, poate ca nimeni altul, îi înţelege foarte bine pe oamenii în etate, pe cei care, după o viaţă întreagă dăruită prosperării ţării în care locuiesc, au ajuns să numere fiecare bănuţ pentru a supravieţui. „Am trecut prin toate ispitele vieţii: boală, suferinţă, umilinţă şi îmi sînt foarte bine cunoscute aceste sentimente.  De aceea nu pot fi indiferentă azi, cînd Dumnezeu s-a întors spre mine, faţă de cei care se află într-o situaţie similară”, a spus dînsa.

De ani buni, a întins o mînă de ajutor celor suferinzi, i-a încurajat, prin gesturile sale, pe cei neputincioşi, a ajutat şcoli şi grădiniţe. Ea a fost printre primii care a ajuns la Morenii Vechi după tragicul accident care a luat 12 vieţi omeneşti. A venit direct din Italia, să le fie alături acelor oameni. Aşa a simţit. Ea este cea care a fost alături de sinistraţi în timpul inundaţiilor de acum doi ani. Ea este cea care reacţionează prompt la tristele istorii de viaţă pe care le publicăm în „Expresul”, transmiţînd, în multe cazuri, produse alimentare, dulciuri sau chiar bani. O face din suflet, fără să ceară nimic în loc.

Pe 15 septembrie, avea să trăiască clipe emoţionante. Organizaţia veteranilor şi pensionarilor, în persoana preşedintelui Boris Zugravu, i-a înmînat o diplomă de gratitudine, în semn de recunoştinţă pentru tot ce a făcut de-a lungul anilor. „Voi pune această diplomă la un loc important şi o voi păstra cu sfinţenie. Este o mare onoare pentru mine”, a declarat dînsa la final. Şi Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Ungheni i-a înmînat o scrisoare de gratitudine. Le-a meritat din plin.

Acum, cînd citiţi aceste rînduri, Nina Gorincioi-Cadoppi e deja în Italia. A plecat cu sufletul împăcat, căci a readus – acîta oară! – zîmbetul pe feţele a zeci de oameni în etate. Cu siguranţă, va reveni în scurt timp. Nu poate sta departe de Moldova. De acolo, din depărtare, e mereu cu gîndul, dar şi cu fapta, la cei pe care i-a lăsat aici şi care au nevoie de un cuvînt de încurajare, dar şi de un ajutor material.

Lucia Bacalu