Curios. Copii şi părinţi
(Continuare)
Copilul aşteaptă: blîndeţe, tandreţe, căldură, dragoste, cordialitate, înţelegere, susţinere, încurajare, aprobare, empatie (să fii în mintea lui), grijă, zîmbet, comunicare, colaborare (după cercetătoarea autohtonă Larisa Cuzneţov) .
Adulţii oferă: hipoprotecție – insuficiență de atenție și ajutor acordat de către părinți copilului (24,6%); hiperprotecție dominatoare – atenție și control excesiv, ceea ce inhibă orice tentativă de independență și responsabilitate (68,2%); hiperprotecție indulgentă – lipsa controlului și a atitudinii critice față de comportamentele negative ale copilului (7,2%); educare în cultul bolii – atunci cînd copilul este bolnav, îl plasează în centrul atenției, îl alintă și îi oferă libertate totală în comportament. Astfel, copilul ajunge să profite de situația care îl favorizează (36,4%); respingere emoțională – distanțare, neglijare afectivă, se rezumă la faptul că copilul se simte de prisos (12,3%); relații familiale rigide, violență, își îndreaptă asupra copilului furia (31,3%); responsabilitate emoțională ridicată – solicită de la copil soluționarea unor probleme care îi depășesc posibilitățile (12,3%); educație contradictorie – adulții nu au o strategie comună şi concretă de comportament și educație (41,2%).
Părinții nu ar trebui să uite faptul că importanţa educației familiale este atît de mare, încît poate determina în mod decisiv calea vieții copilului. Anume comportamentul lor poate genera la copii neîncredere în forțele proprii, frustrare, anxietate și invers, să contribuie la formarea comportamentului pozitiv, creativ, axat pe valorile morale.
Oxana Sorici, doctorandă UPS ,,I.Creangă”
Petru Sorici, şef al Biroului de probațiune Călărași
Lasă un răspuns