Cu mîna pe pulsul timpului probabil
De aproape șapte decenii, pe orice timp și la orice oră, specialiștii de la Stația Meteorologică din oraşul Cornești sînt cu mîna pe pulsul timpului probabil. Instituţia este una dintre cele mai vechi din țară, fondată în anul 1944.
De aproape 70 de ani, aici se face unul şi acelaşi lucru – se duc observații asupra fenomenelor atmosferice și, ulterior, se transmit la Chișinău, la Serviciul Hidrometeorologic de Stat. Toată activitatea este desfăşurată, în prezent, de șase specialiști-femei: patru tehnicieni meteorologi, un agrometeorolog și șefa stației, Raisa Şoltoianu, o doamnă cu o experienţă în domeniu de 40 de ani. ”Am venit aici imediat după absolvirea Tehnicumului hidrometeorologic din Moscova, în 1973, şi aici am rămas. Profesia s-a transformat într-o pasiune”, spune dînsa.
Cine ca cine, dar ee cunoaște ca la carte toată bucătăria în care “se prepară” prognozele meteo. Mulți nici nu-și imaginează că, pentru a le avea, cineva stă și urmărește, oră de oră, toate indicatoarele instalațiilor de măsurare a vremii. Sînt multe, începînd de la termometre și terminînd cu hidrometre, chiciurometre, pluviometre și tot felul de alte instrumente, la pronunțarea denumirii cărora îți poți rupe limba.
”Deşi timpurile s-au schimbat și, deja de nouă ani, avem un sistem automat de observații meteorologice, ceea ce ne permite să transmitem operativ informația la Chișinău, unele instrumente, dar și obicee profesionale, ne-au rămas moștenire din secolul trecut”, menționează Raisa Şoltoianu. Dacă se deconectează energia electrică, toate aparatele își pierd imediat farmecul și utilitatea, iar munca devine ca la începuturi – manuală. ”Nu avem un generator de curent electric care să nu permită perturbarea lucrului stației automate de observații”, spune dînsa.
Nu demult, s-a defectat și măsurătorul automat de precipitații, astfel că, în prezent, măsurările se fac ca pe vremuri – în căldare. Dar cel mai mare deficit sînt… termometrele. Toate au rămas de pe timpurile sovietice și sînt păstrate ca ochii din cap. “Nu putem să ne permite să cumpărăm altele, că-s scumpe”, explică șefa Stației de la Cornești. Un termometru, potrivit dînsei, poate costa pînă la 50 de dolari.
A ieşit din funcţiune şi aparatul ce făcea măsurările înălţimii norilor. Acum, se face “la ochi”. Pe vremuri, îşi aminteşte Raisa Şoltoianu, era o procedură spectaculoasă. Se umflau cu hidrogen nişte baloane speciale, care erau lăsate să se ridice în sus. Specialiştii urmăreau, de la pămînt, în cît timp balonul va dispărea din vizor. Astfel se stabilea ce fel de nori erau pe cer. Pe timp de noapte, se agăţau de baloane lumînărele. Aşa a fost.
În prezent, la Corneşti se fac şi observații meteo în cîmp, pentru diferite culturi agricole. De aceea la denumirea staţiei meteorologice de altă data s-a adăugat prefixul “agro”.
Indiferent de condiţii sau de dotarea tehnică, meteorologii din Corneşti au fost apreciaţi în permanenţă de către şefii lor de la Chişinău, cu nota maximă, care rămîne să fie în această instituţie ca pe timpurile sovetice, cinci.
UNGHENI | Ina Landa
Lasă un răspuns