Esențial | Avem încă motive de optimism

L-am cunoscut acum cinci ani. Venise la redacţia “Expresul” însoţit de mama sa. Un băieţel timd, dar foarte inteligent pentru vîrsta sa. În prezent, Mihai Vătavu, căci despre el e vorba, învaţă în clasa a XII-a la Liceul “Alexei Mateevici” din Pîrliţa, este liderul Fondului local pentru tineri din Ungheni şi un “veteran” al acestui Fond.
Altceva însă mi-a atras atenţia. Chiar recent, am găsit pe una dintre reţelele de socializare o postare făcută de el – un eseu semnat de publicistul român Octavian Paler. Ca să vă daţi seama ce m-a impresionat, aduc în continuare varianta prescurtată a acestuia:
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste; cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm tot mai puţin; avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte; mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme; mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urîm prea des. Am învăţat cum să ne cîştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă (…). Am ajuns pînă pe lună şi înapoi, dar avem probleme cînd trebuie să traversăm strada, să facem cunoştinţă cu un vecin (…).
Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune. Plănuim mai multe, dar realizam mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm (…)
Acestea sînt vremurile oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. Acestea sînt vremurile în care avem case mai frumoase, dar cămine destrămate. Acestea sînt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte… Sînt nişte vremuri în care sînt prea multe în vitrine, dar nimic în interior (…).
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lîngă tine o eternitate. Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curînd şi va pleca de lîngă tine. Aminteşte-ţi să-l îmbrăţisezi cu dragoste pe cel de lîngă tine, pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.  Fă-ţi timp să iubeşti, să vorbeşti, să împărtăşeşti gîndurile preţioase pe care le ai”.
Atîta timp cît avem asemenea tineri, chiar putem fi optimişti. Sînt mîndră că l-am descoperit acum cinci ani şi am intuit în el un mare potenţial.
Lucia Bacalu