Cojile de ouă în grădina mea
Aparent, între cojile de ouă şi grădinărit nu există nici o relaţie apropiată. Totuşi, dincolo de potenţialul culinar al produselor de origine animală, o serie de aspecte practice aşteaptă să iasă la lumină. Cojile de ouă sînt alcătuite în proporţie de 93% din carbonat de calciu, 1% nitrogen plus alte substanţe organice folositoare solului.
Iată cinci moduri în care puteţi întrebuinţa cu succes resturile menajere (cojile de ou) în grădină, după o scurtă perioadă de colectare şi pregătire:
1. Cojile de ouă sînt un produs al naturii şi, în consecinţă, posedă mulţi dintre nutrienţii solicitaţi de dragele noastre plante. Adăugaţi coji pisate la baza gropilor de plantare, în special pentru tomate, ardei şi vinete. Aceste culturi sînt predispuse să se îmbolnăvească mai frecvent din cauza deficienţei de calciu.
2. Coaja de ou poate îndeplini funcţia de ghiveci pentru plantele aflate în faza de seminţă. Mai tîrziu, răsadul, împreună cu oul, se pot transfera cu totul în grădină.
3. Cojile mărunţite (nu cele pisate pînă la stadiul de praf), colţuroase, constituie o măsură eficientă împotriva melcilor şi altor dăunători. Aplicate în jurul plantelor, la suprafaţă, ele previn stricarea răsadurilor şi secţionarea tulpinilor la nivelul solului de vietăţile care nu tolerează suprafeţele tăioase.
4. Dacă nu plantaţi tomate şi nici nu sînteţi în situaţia de a ţine sub control dăunătorii, folosiţi cojile de ouă pur şi simplu pentru obţinerea compostului de gradină.
5. Dacă aveţi păsări de curte de hrănit, “strecuraţi” cîteva cojiţe de ou în mîncarea pe care le-o oferiţi. Femelele, în special cele care au depus de curînd ouă sau care se pregătesc, au nevoie de calciu suplimentar şi vor aprecia acest gest cu siguranţă.
Lasă un răspuns