Esențial | Isterie totală şi psihoză în masă

De la o vreme, se creează impresia că Moldova este cuprinsă de o isterie totală şi o psihoză în masă. Am să vă spun şi de ce.
La finele săptămînii trecute, a nins. A nins mult şi fără întrerupere. E iarnă doar şi s-ar părea că lumea ar fi trebuit să se bucure. Da de unde! A început o adevărată isterie. Vezi Doamne, pe drumurile noastre se circulă cu greutate. Unii mai că nu au luat lupa să găsească vreun drum pe care nu a reuşit să treacă autospecialele de deszăpezire. Domniţele de pe la televiziunile noastre publice şi mai puţin publice alergau disperate pe străzi în căutarea unor senzaţii tari. Vai, cît de nemulţumite şi dezamăgite se arătau cînd şoferii le spuneau că aşa e iarna, e mai greu de circulat. Dar ce mai bucurie pe capul lor cînd dădeau peste vreun cetăţean mai nemulţumit – nu neapărat de drumuri, ci, mai degrabă, de viaţă! Începea isteria.
Vinovat e primarul, vinovat e ministrul, vinovat e preşedintele… Doar cetăţeanul simplu e nevinovat. El e victima. El e cel nedreptăţit şi chinuit. Chiar dacă nu a luat niciodată lopata în mînă să iasă să-şi curăţe zăpada măcar din faţa casei sau a instituţiei în care lucrează.
Chiar dacă, înainte de a porni la drum, ştiind că se apropie vijelia, nu s-a echipat cu toate cele necesare. Nu contează. Bine că a nins, bine că cineva s-a împotmolit undeva în zăpadă, bine că autospecialele nu au reușit să ajungă pe fiecare ulicioară.
Un spectacol dezgustător, la care asistăm de ani buni.
Tot săptămîna trecută, la Ungheni a fost depistat un caz de gripă pandemică. A ajuns întreaga Moldovă ostatecă a unei adevărate psihoze în masă. Ei şi ce dacă cei mai buni specialişti în epidemiologie din republică încercau să spună că nu e vorba de o epidemie, că nu se întîmplă nimic grav. Nu-i interesant! Trebuie cineva să moară. Trebuie cineva să se afle în comă. Trebuie cineva să poarte măşti de protecţie. Cei ce nu au fost în acele zile la Ungheni, dar au urmărit reportajele de la televiziunile noastre publice şi mai puţin publice, cu siguranţă, au rămas înmărmuriţi. Un oraş asediat, un oraş cuprins de groază, panică şi frică – asta au văzut. În realitate, nimic din toate acestea nu s-au întîmplat.
Bolnavă, rău bolnavă, Moldova noastră. Oare cine are nevoie de toată această isterie şi psihoză în masă? Sau la mijloc e prostia şi ignoranţa noastră, felul nostru de a fi?