Viaţa de lîngă noi | Dispărut de doi ani şi regăsit în cîteva ore. Minunea s-a întîmplat de Sf. Nicolae

Nicolae Roşcovan a plecat la muncă în Rusia în primăvara anului 2010. În toamna aceluiaşi an, familia a pierdut orice legătură cu el.

Pe 19 decembrie 2012, în ziua Sf. Nicolae Făcătorul de Minuni, cei dragi au aflat că Nicolae este viu şi că se află în oraşul Kazan, Federaţia Rusă.

O adevărată minune s-a întîmplat în acea zi şi asta, graţie unor oameni de suflet şi… Măriei Sale, internetul.

Aşa a început „marea căutare”
19 decembrie, ora 11.00. Ne-a telefonat Lucia Bacalu, directoarea ziarului „Expresul” din Ungheni. Dînsa ne-a anunţat că a găsit, pe o reţea de socializare, un mesaj curios, ce viza o persoană din raionul Rezina. Ni l-a redirecţionat imediat, pe adresa publicaţiei „Cuvântul” din Rezina.
Autoarea mesajului, jurnalista Natalia Morari, spunea următoarele: „Iată ce mi-au scris prietenii mei din Moscova: „Ieri, am întîlnit un bărbat-vagabond. Din discuţiile cu el, am aflat că îl cheamă Nicolae Roşcovan, e născut la 25 martie 1962 şi este din  Rezina, R.Moldova. A venit în Rusia la lucru, dar a rămas fără acte şi fără bani. Arată foarte rău. Vrem să-l ajutăm să se întoarcă acasă. Ni s-a părut că e un om de treabă, care însă a nimerit într-o situaţie dificilă. Sperăm să ne ajutaţi să-i găsim rudele ca, împreună, să reuşim să-l salvăm”. Dacă nu vă este indiferentă viaţa lui, ajutaţi-l cu ce puteţi”.
Peste cîteva minute, acelaşi mesaj l-am primit de la Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă”, de la Radu Brădescu, feciorul unui coleg de breaslă…

În cîteva ore – toată informaţia despre Nicolae Roşcovan
Ecaterina Olaru de la Oficiul de documentare a populaţiei din Rezina ne-a informat că Nicolae Roşcovan este locuitor al satului Solonceni. Primarul localităţii, Anatolie Chirtoacă, a confirmat că respectivul locuieşte în Solonceni, ne-a spus că e însurat şi are trei copii, remarcînd că omul e plecat de ceva timp la munci în Rusia. I-am povestit ce aflasem, rugîndu-l să ne ajute să facem legătura cu familia lui Roşcovan.
Între timp, Natalia Morai ne-a scris că persoana care a anunţat-o despre acest caz este o jurnalistă din Moscova, Irina Vorobiova. Noi, la rîndul nostru, i-am transmis Nataliei toată informaţia pe care am reuşit s-o aflăm despre familia Roşcovan.
La ora 14.00, soţia lui Nicolae Roşcovan deja vorbise cu soţul ei la telefon.

Documente, bilet la avion
Pe 22 decembrie, Irina Vorobiova scria pe facebook: „Raportez: am stabilit legătura între Nicolae şi familia lui, au vorbit la telefon. Prietenii din Kazan i-au găsit un loc unde să se adăpostească, să se spele. Noi, în Moscova, i-am ajutat să-şi perfecteze actele, i-am cumpărat bilet la avion. Dar avem o problemă. Omul nostru a trăit prea mult în stradă, ceea ce a influenţat, se pare, asupra psihicului său. Ar avea nevoie de un însoţitor. Încercăm să rezolvăm şi problema aceasta. La Chişinău va trebui să-l întîlnească cineva…”. L-a întîlnit familia.

Pe 24 decembrie, Nicolae Roşcovan era deja acasă
Solicitat de reporterul „Cuvântul”, dînsul şi-a povestit istoria.
A plecat, împreună cu alţi consăteni, la Kazan, în primăvara lui 2010. Lucrau la construcţia unor blocuri locative. Peste un timp, s-a îmbolnăvit de epilepsie. După cîteva accese, colegii i-au propus să se concedieze, ca să nu intre cu toţii în belea.
În toamna lui 2010, împreună cu un consătean, s-a pornit acasă. La gară, acesta i-a luat actele şi s-a dus să cumpere bilete, iar Nicolae a rămas în sala de aşteptare. În acel moment, o patrulă de miliţieni a început verificarea actelor. “Am reuşit doar să le spun că documentele mele sînt la casa de bilete şi… mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit într-o pădure, fără bani, fără acte. Am ieşit la drum şi, cu o maşină de ocazie, am ajuns înapoi la Kazan. Băieţii m-au lăsat să lucrez cu ei în continuare. Dar boala mă găsea tot mai des, astfel că, peste o lună, iarăşi m-au concediat.
Nişte oameni buni m-au ajutat să-mi fac un document de şedere, ca să mă pot angaja măcar temporar undeva la lucru. Dar, într-o zi, o patrulă din nou s-a apucat de capul meu. După ce au aflat că am nişte bani, erau vreo 8 mii de ruble, m-au urcat într-o maşină, m-au dus pe malul unui rîu şi, după ce mi-au luat totul, m-au şi bătut zdravăn. Nu mai credeam că voi ajunge să-mi văd casa… Lucram cu ziua, mai mult pentru mîncare. Dormeam unde se nimerea…”, îşi aminteşte Nicolae.
Cei de acasă, timp de doi ani, n-au avut nici o veste de la el. În octombrie 2012, soţia sa, Ecaterina, s-a adresat la redacţia emisiunii “Jdi menea” din Chişinău, în speranţa să afle măcar ceva despre Nicolae.

În loc de post-scriptum
Natalia Morari, un nou mesaj pe facebook:
„Dacă miracolele se mai întîmplă, o perioadă mai potrivită decît ajunul de Revelion nu există. Nicolae Roşcovan a ajuns acasă. Este într-o stare destul de gravă. După revelion îi organizăm un control medical amplu. Acum, toată familia e fericită, şi-au regăsit tatăl şi soţul şi m-au rugat să vă transmit tuturor sincere plecăciuni.
În Rusia a existat o echipă întreagă de oameni ce l-au ajutat. Epopeea cu salvarea lui Nicolae Roşcovan au început-o voluntarii din detaşamentul “Liza Alert” din Kazan, care mai apoi au fost susţinuţi de alţi oameni cu suflet mare.
În Moldova au fost, la fel, mulţi oameni care au dat o mînă de ajutor. Mă tem chiar să-l uit pe cineva. Lucia Bacalu, Tudor Iaşcenco, Maxim Leancă, primarul oraşului Rezina, şoferul Slava şi mulţi-mulţi alţii. Aţi făcut un lucru frumos”.

Tudor Iaşcenco, Ion Perciun,
„Cuvântul”