În apărarea internetului

La începutul acestei săptămîni, am auzit o frază care m-a dat gata: debilizarea copiilor cu internetul. Asta, în contextul programului „Novateca”, ce se implementează acum în biblioteci. A spus-o un om cu carte. Nu am vrut să intru în polemică în acel moment. Nu era cazul.
A doua zi, dimineaţa, deschid internetul. Ce să-i faci, mă debilizez şi eu încetul-cu încetul, vorba cunoştinţei mele.
Editura „Herald” mă anunţă despre cea mai nouă apariţie: „Homeopatie în psihoterapie” de Mirela Pop. Camera de Comerţ şi Industrie vine cu un comunicat despre un training: „Elaborarea şi gestionarea proiectelor investiţionale”. Serviciul de presă al Ministerului transporturilor şi infrastructurii drumurilor îmi transmite noile date de contact ale purtătorului său de cuvînt. Şi specialistul în relaţii cu mass-media de la Consiliul raional Ungheni mă anunţă despre oferta pe care trebuie s-o prezint – nu intru în detalii.
Tot internetul îmi aduce, zi de zi, citate celebre. De exemplu: „Ştiu că sînt prost, dar cînd mă uit în jur, prin curaj”. Ion Creangă a spus-o. Sau: „Problema cea mare a omenirii este că oamenii inteligenţi sînt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proşti sînt plini de încredere”. Autor – Charles Bukowski.
Sigur, internetul poate face şi probleme. Cunosc oameni care, de dimineaţă pînă seara, stau în faţa calculatoarelor doar pentru a se juca. Cunosc oameni care, prin intermediul internetului, aduc injurii, fac comentarii din cele mai răutăcioase, fără măcar să aibă curajul să-şi spună numele. Asta e. Dar să afrimi că internetul contribuie la „debilizarea copiilor” e prea de tot.
Hai să rămînem în secolul XIX, cu prejudecăţile şi dogmele de atunci. Credeţi poate că, acum un secol sau mai puţin în urmă, cînd încă nu exista internetul, lumea dădea năvală prin biblioteci pentru a citi o carte? Dacă ar fi făcut-o, nu am fi avut acum ceea ce avem. Oamenii deştepţi şi inteligeni ar fi trebiuit să fie la fiecare pas. Nu-s, din păcate.
Cititul cărţilor e un privilegiu. E un dar de la Dumnezeu, de care foarte puţini au parte. Indiferent de tehnologiile informaţionale, de ce va mai apărea în anii care urmează, cartea va rămîne pe postamentul  care i-a fost înălţat cu secole în urmă. Şi să nu ne mai impacietăm atîta. Sau, mai pe înţelesul tuturor, să nu ne mai complexăm pentru faptul că internetul rămîne pentru unii o sperietoare.