Jurnalul din tren | De-ar veni mai repede sfîrșitul lumii…

Moldovenii sînt, pe bună dreptate, campioni mondiali la contraste. Noi preferăm să nu mergem la frizerie, deoarece trebuie să dăm 30 sau 50 de lei pentru o tunsoare. În schimb, mergem cu un coniac de 70-100 de lei să ne tundă cumătrul. Doar la noi trăiesc bine numai conducătorii. Doar alegătorilor nostri, după alegeri, le e rușine să spună pentru cine au votat. Numai studenții noștri merg cu trenul pentru a economisi bani, pe care îi cheltuie apoi pe bere în același tren.
Am avut ocazia, de data aceasta,  să merg alături de două domnișoare: prima – o fetiţă cu fiţe, a doua – din categoria celor mai bătute de soartă. Fețița cu fiţe şi studii la capitală zăreşte în mîna celeilalte un ziar. “Of, nici nu mai șții ce să crezi, că și gazetele estea scriu tot felul de minciuni. Eu una am decis: iaca merg să pun jurămînt la consulat și, cum iau pașaport, mă duc în Italia, la ai mei… Să facă aiștia  măcar borș”, spune. Cealaltă dă afirmativ din cap şi zice sfioasă: “Ție ți-a mers, ai cetățenie și poți pleca. Mai rău de alții”.
“Da ia spune, ce să faci în țara asta? Iaca nepoata lui Voronin, a spus că se duce să învețe peste hotare că, “видетe ли”, nu vede viitor în țara asța. Eu era să-i spun: fa, da ce mănîncă la fasole bunel-tu că face Europa la noi acasă?”, continuă nervoasă fata cu fiţe. Un băiat de alături sare şi el cu vorba: “Da ce, parcă numai ai lui Voronin au plecat. Şi Filat și-a trimis copiii la studii în Elveția. Şi ai lui Plahotniuc sînt peste hotare, și ai altora dintre aceștia, krutîe, au plecat demult. Da nouă ne spun cai verzi pe pereți”. Băiatul mărturisește că va merge şi el să depună actele pentru cetățenia României.
“Mda… Ferice de voi că aveți această posibilitate…”, spune, tirstă, tînăra cu ziarul. “Acum nu trebuie mulți bani ca înainte, că cetățenia se dă aproape na şaru”, îi explică fețița cu fiţe. “Știu că s-a mai simplificat, spune tînăra, doar că eu sînt orfană. Nu cunosc nici o rudă, iar pentru a redobîndi cetățenia e nevoie de certificate de naştere şi de căsătorie ale bunicilor, ale părinților… De unde să le iau?”.
“Aaaaaaa… În cazul ista, nici nu ştiu ce să spun…”, intervine viitoarea româncă. “Da ce-i de spus? Oricum, degrabă e sfîrșitul lumii, aşa că nu va mai trebui să căutăm unde să plecăm pentru un viitor mai bun”, a încheiat orfana, îndreptîndu-se spre ieşire.
În acel moment, mi-am dat seama că R. Moldova este divizată nu doar după criteriile etnice, lingvistice sau politice. Ne mai divizăm și între cei ce pleacă și cei care nu pot pleca. În asemenea condiţii,  riscăm să transformăm acest meleag într-o parcare pentru cei ce nu au altă posibilitate. Dacă pînă atunci nu va veni sfîrșitul lumii…
Constantin Uzdris