Himera gazului ieftin

gazoduct
Sursa: eco.md

Pe vremuri, pentru a merge la Iaşi, trebuia să te deplasezi la Moscova pentru permisiune. Oare nu cumva autorităţile noastre şi-au pus în gând să tragă prin Moscova conducta de gaz Iaşi-Ungheni, insignificantă din punct de vederea financiar?
Să admitem, cum spun matematicienii, că intenţia de a amâna aplicarea prevederilor Pachetului III Energetic luată de Prim-ministrul Vlad Filat este condiţionată strict din grija pentru a reduce preţurile la gazele ruseşti. Dar oricât de mare ar fi „durerea de cap” pentru supuşi, orice decizie ar trebui întoarsă pe toate părţile cu cântărirea chibzuită a beneficiilor şi pierderilor. Nu cunoaştem ce se discută la negocierile cu gazele, bănuim că presiunea la care sunt supuşi în Rusia negociatorii veniţi din ţările mici este una destul de dură. De aceea ar fi mai uşor pentru ei dacă fiecare rundă de negocieri ar fi pregătită fundamental. În cazul negocierilor actuale, eu pun la îndoială că ai noştri au făcut calcule serioase. Sau poate că au făcut, dar nu s-a auzit nimic despre ele. Fuga după câştiguri de moment nu este cea mai bună cale de a rezolva problemele complexe.
Ce ar avea de câştigat cetăţenii moldoveni dacă contra baterii pasului pe loc pe traiectoria de integrare europeană a autorităţilor de la Chişinău, Rusia ar reduce din preţurile la gazele naturale.
Până a răspunde la această întrebare aş dori să facem o mică incursiune în unul dintre cele mai opace şi sumbre domenii ale pieţei europene a gazelor: preţurile. Acum pe noi ne interesează preţurile la gaze operate la noi din motivul că avem intenţia de a face nişte estimări în tentativa de a răspunde la întrebarea pusă puţin mai sus.
Care sunt,de fapt,beneficiile parteneriatului strategic?
La începutul anului 2012 Gazpromul planifica să expedieze în Europa 154 mld. metri cubi de gaze la un preţ mediu de 412 dolari pe mia de metri cubi. Criza economică şi insistenţa europenilor pe la arbitrajele internaţionale au redus din volumele exportate dar şi din preţurile pentru această marfă. După datele Gazprom–ului, în primul semestru al anului 2012 preţul mediu de livrarea a gazelor (fără TVA) către consumatorii europeni a fost de 370 dolari pentru1000 m3, iar pentru cei din ţările ex-sovietice de 290 dolari pentru1000 m3. Pentru aceeaşi perioadă ANRE ne comunică un preţ de procurarea a gazelor (iarăşi fără TVA) de 4617,65 lei pentru 1000 m3. Dacă ţinem cont că cursul mediu de schimb leu/dolar pe primele şase luni ale lui 2012 a fost de 11,8807, atunci obţinem un preţ mediu de aproape 389 dolari per 1000 m3. Tocmai 19 dolari peste preţul mediu european! Haraşo tovărăşie, zic eu!.
Nu este cazul să ne supărăm pe partenerul nostru strategic, este gazul lui, cui şi cum vrea, aşa îl vinde. Ce puteai să-i reproşezi, de pildă, premierului de atunci al Rusiei, Vladimir Putin, dacă compania germană Verbundnetz Gas în 2010 a plătit pentru gazele ruseşti 286 dolari/1000 m3 iar Moldova cu tot parteneriatul ei strategic cu Rusia şi distanţei mult mai mici până la resursele acestuia,a cumpărat în acel an gaze la un preţ mediu de 250 dolari per 1000 m3, preţul mediu european fiind de 305 dolari pentru 1000 m3 ?
De ce instituţiile bugetare de la noi achită mai mult pentru gaz?
Potrivit raportului ANRE întitulat „Piaţa gazelor naturale în trimestrul doi al anului 2012”, instituţiile bugetare au plătit în acea perioadă câte 7643,8 lei /1000 m3, consumatorii casnici, sectorul energetic şi agenţii economici achitând, respectiv, câte 6395,3, 5539,4 şi 6275,9 lei /1000 m3. În SUA, spre exemplu, la fel ca şi la noi există patru categorii de preţuri pentru diferite categorii de consumatori (rezidenţiali, comerciali, industriali şi sectorul energetic). Deşi guvernul SUA este incomensurabil mai bogat decât cel al Moldovei (asta, cred, o ştie fiecare) nu vei întâlni din momentul începerii înregistrării acestor categorii de preţuri ca instituţiile bugetare să plătească mai mult decât consumatorii casnici. Niciodată. La noi se poate. Cum se mai bucură acţionarii de la „TiraspolTransGaz” primind dividende de la guvernul Moldovei.
Lituania şi Letonia încheie contracte pe un an cu Gazprom. Moldova – pe trei
După cum ne informează ANRE, în prima jumătate a anului 2012 în ţară au intrat 635,8 mil. m3 de gaze la preţul mediu de cumpărare de 4617,65 lei pentru 1000 m3. În total, pentru gaze s-au plătit 2935,8 mil. lei. O sumă bunicică am spune noi, aproape 4% din PIB-ul anului 2011 şi nu ar încurca vre-o reducere – două prinse la ocazii oportune care pot apărea oricând pe pieţele energetice foarte volatile, cum le ştim cu toţii. În acest context vreau să menţionez un eveniment, după mine, semnificativ. Vorba este că la Adunarea acţionarilor Gazpromului, în procesul verbal, printre multiplele documente aprobate, se numără şi acordurile de vânzare – cumpărare a gazelor dintre Gazprom pe de o parte şi Latvijas Gaze, Lietuvos Dujos şi Moldovagaz pe de altă parte. Primele două companii sunt omoloagele Moldovagaz din Letonia şi, respectiv, Lituania care, şi ele, depind în totalitate de gazele ruseşti. Ca să vezi, aceste companii semnează contracte de procurare a gazelor numai pe un an, iar Molodvagaz – tocmai pe trei ani. De ce oare? Doar este cunoscut caracterul extrem de schimbător al situaţiei de pe piaţa gazelor. Şi pe urmă, de ce se umblă atâta la Moscova (D-na Greceanâi spunea că ea a fost de peste 300 de ori la Moscova pentru a negocia preţuri avantajoase la gaze), dacă Adunarea acţionarilor a aprobat şi suma care va fi plătită pentru gazele care urmează a fi cumpărate în intervalul 2012-2014.
Cine va beneficia de reducerea de 30% a preţului la gaze
Să admitem că trecerea pe mai târziu a aplicării pachetului III va înmuia (am mari îndoieli că va fi aşa) autorităţile Rusiei şi, acestea la rândul lor vor ordona „Gazprom” – ului să reducă din preţurile la gazele livrate contra plată pe malul drept al Nistrului, la preţuri mai bune decât cele europene. Reducerea maximală la care se poate spera sunt cele 30 % care constituie, de fapt, taxa de export la gazele naturale. Dar după cum decurg evenimentele pentru Gazprom pe piaţa internă, nu cred că se vor obţine reduceri atât de mari.
Doar pentru a facilita calculele, vom admite că reducerea va fi de 30 la sută. Ce vor obţine moldovenii în urma realizării acestui scenariu ferice? După cum ne informează acelaşi ANRE, în prima jumătate a lui 2012 consumatorilor le-au fost livrate 576,8 mil. m3. Vezi tabelul.

Din tabel se poate vedea fără prea mult efort că gazele în Moldova se folosesc mai mult la încălzit şi la iluminat (vom discuta în curând întrebările dintre corelaţiile evoluţiei PIB – ului şi consumul de energie). În ţările cu economii „sănătoase” repartizarea consumului de gaze este aproape uniformă: cam câte o treime pentru fiecare dintre cele 3 sectoare principale: populaţie, industrie şi sectorul energetic. La noi este altfel. Dar despre asta altă dată, noi concentrându-ne pe răspunsul la întrebarea despre beneficiile reducerii preţurilor la gaze. 30 la sută reduceri din preţuri ar însemnă în total aproape 990 milioane de lei economisiţi. Impunătoare sumă, după care ar trebui să pornească o avalanşă a căderii preţurilor. Dar se vor reduce oare preţurile în sectorul energetic în condiţiile în care numai 21 la sută (în descreştere constantă an de an) din necesarul de energie este produs în interior, când producătorii de energie termică sunt falimentari din toate punctele de vedere, atât financiar cât şi, mai grav, tehnologic. Se vor reduce oare preţurile la produsele alimentare într-o agricultură fără performanţe (din consumul intern de energie primară agriculturii îi revine, conform datelor anului 2010, sub doi la sută). Sau poate vor reduce din preţuri proprietarii de magazine, sau cei de restaurante, doar ei consumă mai multă energie decât toată industria şi construcţiile în cumul (6.54% vs. 4,45%). Transporturile cu cele aproape 15 la sută din consumul total de energie primară le omitem din start: aici legea este făcută de petrol. Situaţia creată în aceste sectoare, perpetuând versiunea ei actuală, va neutraliză sută la sută efectele oricăror reduceri (reale sau virtuale) de preţuri la agenţii energetici aşa încât noi, beneficiarii finali ai activităţii lor, nu ne vom alege cu nimic. Bate vânt rece din aceste direcţii.
Ce obţin consumatorii casnici
Cine totuşi ar putea fi beneficiarii acestei reduceri miraculoase? Rămân, evident, consumatorii rezidenţiali, care, după cum ne informează „Moldovagaz” sunt în număr 620159, dintre care 309954 în sectorul privat. Şi cum ceilalţi 310205 consumatori din blocurile locative sunt în mod constant „alintaţi” de autorităţi cu reduceri şi compensaţii energetice de tot soiul, îi vom lăsă, de această dată, în afara estimărilor noastre.
Prin urmare, dacă sectorul „consumatori casnici” arde 32 la sută dintre gaze, beneficiile pentru acesta ar atinge nivelul de 316 mil. lei, aproximativ câte 1020 lei de fiecare persoană în jumătate de an, cam 170 lei pe lună pentru fiecare individ sau câte 227 lei pentru o persoană aptă de muncă. La prima vedere parcă este o sumă bunicică, la urma urmei 20 de dolari nu se prăfuiesc în drum. Dar şi aici „bacşişul” pare mai mult o „fata morgana”. Reducerea, fie că se petrece miracolul şi se obţine valoarea maximală, va fi neutralizată, în primul rând, de Moldovagaz. Tentativa de câteva zile în urmă de a mări de zece ori tarifele de transportare pentru consumatorii locali a fost doar preludiul. Argumentele cu care a fost combătută intenţia furnizorului/livratorului/transportatorului/şi a agentului economic grijuliu sunt mai mult cu iz moral decât legal. Mai departe pe linia de foc va fi scoasă artileria grea. Pe urmă nu este exclusă şi creşterea/aplicarea unor noi taxe, încât ne vom alege numai cu fumul de la gazele arse. Pe urmă, segmentul populaţiei despre care discutăm, stimate autorităţi ale RM reprezintă numai 17 la sută din totalul populaţiei, cu ceilalţi ce facem. Cum reducem preţurile la petrol, la cărbuni, la lemne, la tizic?
Face să te lupţi pentru reduceri de preţuri la gaze când ele creează plusvaloare substanţială. Cum ar fi de pildă cazul etanului care este unul din componentele de bază ale gazului natural. Costând cât gazul natural, să zicem 389 dolari/1000 m3, produsul primar al acestuia – etilena costă astăzi cam 999 dolari /tona, iar următorul produs – polietilena a trecut de 1400 dolari/tona şi mai mult costă ţevile din polietilenă. Îl înţeleg pe Lucaşenco când se bate pentru gaze ieftine, în Belorusia există industrie gazochimică. Noi pentru ce ne batem şi facem cedări?
E lungă calea de la Ungheni la Iaşi dar mai lungă s-a dovedit a fi „ţeava” de Iaşi la Ungheni. Până nu văd începută construcţia voi repeta încontinuu, ca o maşină stricată: Unde este gazoductul, Domnule Prim-ministru, aţi promis, doar, să-l construiţi?.
Sursa: eco.md / Ion DECUSEARĂ


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *