Jurnalul din tren | Cine e cel mai patriot dintre patrioţi?

Stau în tren. Nu departe de mine – un grup format din patru bărbați de vîrste diferite. Joacă “bilot”, un joc de cărți foarte popular pe meleagurile moldave. Printre “tărţ” şi “băla”, discuția o ia pe făgașul… patriotismului. Unul dintre jucători îl întreabă pe cel mai tînăr dintre ei de ce poartă la mîna dreaptă o panglică în culorile drapelului de stat? Deoarece se consideră patriot, îi răspunde acesta, explicînd că a preluat obiceiul respectiv din SUA, unde a fost să muncească în cadrul programului “Work & Travel”.
“Acolo “vobșă” (în general – n.n.) în fața fiecărei case stă flagul Americii şi ei au grijă de dînsul. Iaca acolo patrioți, nu la noi – stau flagurile astea rupte pe la primării sau pe la diferite ucirijdenii”, spune băiatul, punînd un as pe tabla de joc.
“Băi, cu panglica nu faci patriotism. Și ce dacă porți o panglică la mînă sau la fund? Cu asta nu “dacajăști” (demonstrezi – n.n.) că ești patriot”, i-o taie un camarad de joc, în vîrstă de vreo 45-50 de ani. „Eu cred că patrioți sîntem noi, cei care am rămas la coarnele plugului şi sîntem mulşi, presați şi batjocoriți de toți cei de la conducere. Da noi – „kak nazlo” (în ciuda a toate – n.n.) – creştem pîinică pentru țara asta”, mai adaugă omuleanul.
Aici, în discuție intervine un alt tînăr care, din cîte am dedus, muncește peste hotare. “Asta voi sînteți patrioți? Patrioți sîntem noi, cei care plecăm în străinătate şi trimitem bani acasă. Din „rămînențele (remitenţele – n.n.)” astea ale noastre se face “tăt bujătu” (bugetul – n.n.) statului. Chiar şi la televizor spuneau că, datorită nouă, celor de după graniță, Moldova mai trăieşte şi că boşii de la conducere pot să-şi cumpere maşini ca să-i întîlnească pe ceilalți boşi de după hotare”, exclamă tînărul oarecum revoltat.
Cel de-al patrulea jucător, un bărbat în vîrstă de 38-40 de ani, intră şi el în vorbă. Foarte calm, le spune celorlalţi: “Ce știți voi despre patriotism, băieți? Voi n-ați trecut prin ceea ce am trecut noi în 89-90, cînd KGB-ul era la fundul nostru, da noi ceream în piață libertate, limbă şi alfabet. Mai apoi am stat în tranşee la Nistru… Iaca unde e patriotismul, nu în bani sau în cordele”.
Discuția ar fi continuat la nesfîrșit, dacă unuia dintre jucători nu i-ar fi venit 4 Jokeri (cea mai mare combinație posibilă în acest joc). În acel moment, cu toţii au rămas uluiţi: unii – de bucurie,  alții – de indignare. Iată așa s-a terminat discuția despre patriotism în trenul Chișinău-Ungheni.
Niciodată nu mi-am imaginat că un lucru atît de simplu şi atît firesc la prima vedere poate fi atît de complex la definire şi abordare. Nici pînă acum nu pot spune care este mai patriot dintre cei patru drumeți. Oare al cui cîntar ar putea trage mai tare?
Am înţeles însă de ce avem atît de multe partide. Deoarece avem oameni care gîndesc în mod diferit. De fapt, am înțeles de ce avem atît de multe opinii. Deoarece avem atît de multe partide şi lideri politici.
Iar dacă e să fiu şi mai explicit, nu am înțeles nimic. Ceața tranziției e atît de densă, încît trebuie să fii filosof ca să înțelegi unele lucruri atît de evidente și de banale la prima vedere, cum ar fi dragostea de țară și patriotismul…
Constantin Uzdriș