Cinematograful de odinioară, veşnic viu La Boldurești
Vă mai amintiţi de acele filme, proiectate pe ecrane mari în fiecare club sătesc, de acele bobine imense şi aparate ce zumzăiau în spate? Oamenii aşteptau cu sufletul la gură zilele de duminică sau sărbătorile, pentru a merge la club. Cîte lacrimi au curs la filmele indiene, cele mai în vogă prin anii 80 ai secolului trecut…
Atmosfera de atunci ar putea fi lesne reprodusă la casa de cultură din Boldureşti, Nisporeni. Şi acum, în subsolul acestei instituţii, se mai păstrează acele bobine cu peste 20 de filme vechi. Nici aparatajul de proiectare a filmelor nu s-a pierdut. Ba chiar funcționează exact ca şi înainte, deşi nimeni nu mai are nevoie nici de acele filme, nici de proiectările de odinioară.
Parcă a fost mai ieri… „Oamenii veneau pînă și cu scaunele de acasă, mai ales la filmele indiene. Sălile erau pline pînă la refuz”, își amintește cu nostalgie Valentin Adam, directorul casei de cultură din Boldurești.
Astăzi vremurile s-au schimbat: lumea și-a cumpărat televizoare, calculatoare și nu mai simte nimeni necesitatea de a ieși în sat pentru a privi un film. S-a închis fiecare în găoacea sa. Doar din cînd în cînd cîte un copil mai trece pragul sălii de cinema. În ciuda a tot şi a toate, Valentin Adam, specialist de viţă veche, continuă să menţină tradiţia proiectării filmelor la Boldureşti. Astfel, ca şi odinioară, duminicile și în zilele de sărbătoare, boldureștenii au posibilitatea să meargă la film în sat. Atîta doar că altele sînt filmele, alta e tehnica de proiectare. La putere au venit calculatoarele.
„În zilele noastre, nu mai poți uimi pe nimeni cu vreun film. Mulți au calculatoare acasă şi pot viziona orice doresc. Totuşi, a privi un film pe un ecran mare este ceva deosebit, este cu totul altceva”, spune Valentin Adam. De aceea nu are de gînd să renunțe la pasiunea sa. „Eu sînt specialist rămas încă de pe timpurile sovietice. Îmi place să proiectez filme şi o fac deja de 30 de ani”, menţionează dînsul.
Scoate, dintr-o cutie metalică, prăfuită de vreme, o bobină cu peliculă. O arată cu mîndrie, dar şi cu nostalgie. Un dor de acele timpuri demult uitate i se citeşte în ochi. „La un film cu două episoade mergeau cîte 14 bobine”, povesteşte. Susţine că nu-i pare de rău de mișcarea timpului. Îl doare însă faptul că industria cinematografică se pierde în uitare și nepăsare.
În prezent, tinerii preferă, în marea lor majoritate, doar filme de acțiune, de origine americană. „E cam complicată situația în ceea ce priveşte asigurarea cu filme bune, de calitate”, mărturisește tehnicianul de cinema, după care continuă: „Bani pentru activitatea cinematografică nu-s. Totul, pînă și afișele de la intrarea în casa de cultură, fac din banii proprii”. Chiar recent, Valentin Adam şi-a asumat toate cheltuielile pentru achiziţionarea unui amplificator de sunet. L-a costat o avere întreagă, cam vreo zece mii de lei. Dar, din cauza tensiunii electrice instabile, aparatul deja a ieșit din funcțiune. Pentru a-l repara, ar avea nevoe de vreo 200 de dolari.
Nu renunţă. Măcar de dragul copiilor, care sînt cei mai fideli spectatori. Uneori, la un film se adună pînă la 40 de copii.
Pentru viitor, Valentin Adam se gîndește să îmbunătățească condițiile de sonorizare, astfel ca sala să fie cuprinsă de sunet în întregime. Cine ştie, poate că boldureştenii vor îndrăgi din nou cinematograful.
Apropo, casa de cultură din Boldurești este unica din cele 30 din raionul Nisporeni, unde se mai proiectează filme pentru comunitate. Sala de cinema de aici datează cu anul 1987.
Ina Landa
Lasă un răspuns