Tu din care faci parte?

Constantin UzdrisTot mai des ne este dat să auzim pe stradă, prin transportul public fraze de genul: ,,Ce mai copii cresc. Nimica soviste nu au copii ăştia. Numai Dumnezeu ştie ce ne aşteaptă”.
Asemenea discuţii dar şi conflicte între generaţii am putut vedea de-a lungul vremii în călătoriile pe care le-am întreprins săptămână de săptămână cu trenul. Oamenii trecuţi de a doua tinereţe, rămân indignaţi că tinerii nu le oferă locul, de faptul că ascultă muzică în difuzoarele telefoanelor mobile date la maxim, că scuipă cojile seminţelor de floarea soarelui pe unde se nimereşte şi de faptul cum aceştia vorbesc sau se exprimă. De-a lungul anilor am auzit multe istorii şi întâmplări din viaţa diferitor oameni de teapa mea. De ce zic de teapa mea? Deoarece, ne uneşte ceva, acest ceva sunt circumstanţele care ne aduc săptămână de săptămână în acelaşi tren.
Adunate la o grămadă istoriile generaţiilor pot spune că m-a ferit Dumnezeu să fac parte din generaţia care să-i fie frică pentru sine şi familia sa că va fi deportat, n-am simţit ororile foamei. Nici nu a trebuit să port cravată de pionier, n-am intrat în comsomol pentru o carieră, n-a trebuit să fiu turnător de frica regimului totalitar, sau din simplul sentiment al omagiului faţă de tătuca popoarelor.
Generaţia mea a venit pe lume la un moment de mare restrişte pentru lumea întreagă. Noi am fost cei care aşteptam poştaşul, pentru a şti ce face o rudă din depărtare, noi am văzut avioane la televizor sau la kilometri distanţă. Noi nu am butonat sms-uri, pentru a spune cuiva că o iubim, ci am pus scrisori la 14 februarie în cutia din holul şcolii, şi tot de acolo am aşteptat răvaşe. Noi când mergeam la întâlnire fie strigam la poartă, fie aruncam o pietricică în geamul iubitei, deoarece nu aveam telefoane mobile pentru a le suna. Ne-am jucat de-a mijatca şi dea războiul prin păduri şi prin case părăsite, nu pe calculator. Mergeam la piaţă cu bunicii pentru că ştiam că ne vor cumpăra vată dulce sau bomboane. Cineva din actuala generaţie ar putea spune că au fost vremuri grele, vremui aiurea, pentru noi însă au fost şi rămân vremuri frumoase.
Oare ce îşi vor aminti generaţiile umătoare de copilăria lor, şi oare ce vom spune noi la rândul nostru despre ei?…


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *