Piersici compromiși de înghețuri și secetă la Sculeni

În zădar au așteptat soții Natalia și Pavel Rusu din Sculeni roada din livada lor de piersici ce se întinde pe şapte hectare. Natura le-a jucat festa. După șapte ani de muncă, nu mai au nici un folos din ea.
Gerurile năprasnice din iarna trecută au lăsat fără muguri o mare parte din pomi. Seceta din vara curentă a dat lovitura decisivă, răpind-le şi ultima șansă la viață a tinerilor copăcei. Astăzi au mai rămas verzi, dar fără nici un fruct, pomii de pe patru hectare. Restul s-au uscat.
„Mă doare inima cînd privesc la livada noastră… Parcă-i după război”, ne mărturisește, tristă, Natalia Rusu, după care continuă: „Nu am reușit să gust nici măcar un fruct din ea în acest an”. De profit nici vorbă. De cînd a fost plantată livada, doar o singură dată s-a cules roada – anul trecut şi atunci de pe o suprafaţă de doar trei hectare. „Ne bucuraserăm cînd am obținut 18 tone de piersici de pe un hectar. Asta ne făcea să fim optimiști”, adaugă Pavel Rusu. Atunci, spune dînsul, și-a vîndut producția fără probleme la piața din Ungheni, la un preț de 7-8 lei pentru un kilogram.
Astăzi, piersicii au un preț și mai bun, ajungînd să coste și 20 de lei kilogramul, dar ce folos? „Fructele sînt cu cizme roșii”, spune agricultorul. Cu toate acestea, chiar dacă prin buzunare le bate vîntul, familia Rusu face eforturi să pună din nou pe picioare afacerea în pomicultură. „Am început să scoatem copacii uscați și ne gîndim să punem alţii în loc”, îşi împărtășeşte planurile Natalia Rusu. Ba mai mult, dînsa, împreună cu soțul ei, se încăpăținează să planteze încă 13 hectare de livadă, dar de data aceasta – de pruni. Speră că acum nu vor da greș.
În ceea ce priveşte livada de piersici… Au recunoscut că li-i frică să calculeze suma totală pe care au investit-o pe parcursul a șapte ani. Numai pentru întreținerea unui hectar de livadă, potrivit dînșilor, anual e nevoie de cel puţin 30 mii de lei. Pe de altă parte, pagubele din acest an, provocate de geruri şi secetă, se apropie de un milion de lei.
Chiar și așa, familia Rusu nu are de gînd să cedeze. Se gîndește să apeleze – a cîta oară! – la credite. „În ziua de azi nu faci nimic fără împrumuturi”, subliniază Pavel Rusu, după care, în încheiere, punctează: „Agricultura e pîinea noastră. Chiar dacă e greu, nu vom da înapoi, căci altceva nu știm să facem”.
Ina Landa