Deocamdată, doar circ. Pîinea – cînd va da Domnul

De la un timp, mă îngrijorează starea de spirit a unor lideri politici de pe la noi. Să nu mai reziste oare presiunilor? Sau grijilor care s-au abătut asupra lor?
Frica le-a intrat pînă în măduva sprinării, suferă de mania persecutării. Mai deunezi, o colegă de la „Expresul” s-a adresat unui şef, el şi lider de partid, cu o întrebare de rutină. Ce credeţi? S-a uitat prin părţi, ochii au început a-i luci şi, în loc să răspundă la întrebare, a dat-o în „amintiri din copilărie”, cu pomelnice ale tuturor duşmanilor care, cică, roiesc în jurul său. Şi a suspinat, şi a tot suspinat, încît colega mea nu a înţeles aproape nimic. Vedea omul că ea se uită straniu la el şi, la un moment dat, îi spuse: „Eşti cam tinerică şi nu prea îţi dai seama ce se întîmplă. Dar va trece vremea şi ai să vezi tu…”.
Abordăm un alt şef, cu o întrebare la care, s-ar fi părut, e foarte simplu să răspunzi, mai ales că eşti din domeniu. În loc de răspuns ne-am ales cu bîlbîieli care ne-au făcut să ne simţim oarecum vinovaţi că i-am solicitat părerea şi i-am creat un disconfort psihic şi fizic. Ne aşteptam deja să auzim că a fost internat omul în spital, cu vreo cădere de calciu sau hipertensiune.
Recent, publicam un material despre faptul că două instituţii de cultură din raionul Ungheni aşteaptă de ani buni premiile promise de Ministerul Culturii. Speram că cineva dintre conducătorii mai mari se va autosesiza şi că cele două instituţii vor primi, în cele din urmă, ceea ce merită pe deplin. O, sfîntă naivitate! Ne-am ales cu altceva. De unde am luat copia invitaţiei de la minister? Cine ne-a dat-o? De parcă ar fi fost mare secret de stat şi, publicînd-o, mai că nu am atentat la securitatea statului nostru.
Tot în această perioadă, un ditamai conslierul ne-a oferit date interesante şi liste curioase, la care vom reveni cu altă ocazie. Aşa, prieteneşte. Cînd i-am spus că ar fi un material de ziar extraordinar, a sfeclit-o. „Doamne fereşte! Nu vreau reclamă! Eu v-am spus prieteneşte, vă rog să nu-mi faceţi probleme”, a fost reacţia lui. Iar nouă ni s-a făcut milă de el.
Aşa, prieteneşte, tare multe lucruri curioase aflăm în ultima perioadă. Dar mare ne este mirarea cînd, fiind prezenţi pe la şedinţe, cei ce vin la redacţie şi se indgnează, erijîndu-se în mari luptători pentru dreptate, iau, în cel mai bun caz, apă în gură. E penibil să-i vezi cu capul în jos, roşi la faţă, dînd explicaţii copilăreşti, departe de adevăr. Mai mult ca atît, sîntem sfătuiţi să tăcem şi noi. E mai bine, cică.
Oricum, nu se schimbă nimic. Circ şi pîine vrea poporul. Iar şefii noştri dragi, deocamdată pot oferi doar… circ. Pîine va fi cînd va da Domnul.
Lucia Bacalu