Alegerea corectă

Ala Mutilică
Ala Mutilică

Dacă vom continua să gîndim aşa cum am gîndit întotdeauna, vom continua să primim ceea ce am primit întotdeauna. Alegerile zilnice se transformă în acţiuni. Acţiunile se acumulează şi devin obiceiuri. Obiceiurile formează caracterul. Caracterul atrage circumstanţele. Iar circumstanţele ne determină viitorul.
Noi nu putem alege să devenim sau nu victime, dar putem alege să rămînem sau nu victime. Poţi vizita ocazional oraşul Plîngerii de milă, dar numai pentru a-i ajuta pe alţii să plece de acolo. Există prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete şovăitoare, prea multe minţi neîncepute şi braţe închise.
Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, ci adevăratul curaj care, în faţa fiecărei problem, spune liniştit: “Există o soluţie, iar eu o voi găsi!”. Viaţa noastră este o reflectare a propriilor noastre acţiuni. Dacă doreşti mai multă iubire în jurul tău – creaz-o. Dacă doreşti fericire – dăruieşte fericire celor ce te înconjoară. Dacă îţi doreşti o inimă surîzătoare – dăruieşte un surîs celor pe care îi intîlneşti. Viaţa îţi va da înapoi exact ceea ce îi dai tu.
Legenda spune că o femeie săracă cu un copilaş în braţe, trecînd prin faţa unei peşteri, a auzit o voce misterioasă ce venea din interior: “Intră şi ia tot ce doreşti. Dar nu uita un lucru principal: după ce ieşi, uşa se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de ocazie şi tine minte principalul”. Femeia a intrat în peşteră şi a găsit o mulţime de bogăţii.
Fascinată de aur şi bijuterii, şi-a pus copilul pe pămînt şi a început să adune în şorţ, cu febrilitate, tot ce-i pica în mînă. Vocea misterioasă i-a amintit: “Nu ai decît 8 minute!”.  Timpul s-a scurs, iar femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a ieşit din peşteră. Poarta s-a închis… Mult prea tîrziu şi-a amintit că micuţul ei a rămas înăuntru. Poarta însă se închisese pe vecie.
Acelaşi lucru, uneori, ni se întîmplă şi nouă. Avem cam 80 de ani pentru a trăi pe acest pămînt şi o voce ne aminteşte mereu: “Nu uita principalul!”. Iar lucrurile principale sînt: credinţa, vigilenţa, familia, prietenii, viaţa.
Dorinţa de cîştig însă, bogăţia, plăcerile materiale ne încîntă atît de mult, încît principalul este lăsat deoparte. Ne consumăm timpul cu nimicuri şi uităm principalul – comorile sufletului.
Nu trebuie să uităm niciodată că viaţa trece repede şi că moartea vine pe neşteptate. Atunci cînd poarta vieţii se va închide pentru noi, nu vor mai servi la nimic tînguirile. Trăim într-o lume plină de probleme, de spaime, de corupţie, de vandalism, de nedreptăţi, în care în fiecare zi mor copii nevinovaţi ai unor părinţi stresaţi. Totul se întîmplă pentru că am uitat principalul…
Există două zile pe săptămînă fără îngrijorare, fără teamă. Prima este ziua de ieri, cu greşelile comise, cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe.  Ziua de ieri a trecut şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna.  Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri.  Cealaltă este ziua de mine, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă. Mîine, soarele se va înălţa în toată splendoarea sa ori îndărătul unei perdele de nori. Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca să răsară, nu este nimic de făcut, pentru că ziua încă nu s-a născut.
Nu mai rămîne decît astăzi. Fiecare dintre noi poate face faţă bătăliilor unei zile. Nu putem însă continua dacă la poverile de ieri adăugăm  cele de mine.
Morala: “Bogăţia durează puţin, dar disperarea mereu”. Sau: ,,Nu experienţele zilnice duc la nebunie, ci regretele de ieri, însoţite de temerile pentru mine”.
Ala Mutilică


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *