Al cui eşti tu, măi, din Mozambic?
Punînd mîna pe inimă, recunosc că am început săptămîna scriind un articol, în care îi lăudam pe scumpii noştri bărbaţi.
Tocmai cînd îi ridicam în slăvi, iată că-mi sună telefonul. Aud de la celălalt capăt al firului: „Eu sînt Costache al lui Mandache, al lui Simion Mîr-Mîr, cel de lîngă moară. Nu căuta pe naiba, fată-hăi. Scrie şi tu despre floricele şi albinuţe. Nu te băga în politică, că te papă porcii…”.
Ei, ce să-ţi povestesc? Clubul „anti-Mutilică” s-a trezit la viaţă. Mersi mult că-mi citiţi articolele. Nici prin cap să-mi treacă că voi stîrni atîta vîlvă. Vreau să vă întreb, ca mătuşa din bancul cela: „Da ai cui sînteţi voi din Mozambic, că vă permiteţi să-mi arătaţi ce trebuie să fac şi ce nu?”.
Femeile au cedat prea multă vreme. Şi, cînd bărbaţii se bat cu pumnul în piept, înseamnă că se confruntă adesea cu nişte femei cu respectul de sine ştirbit. În caz contrar… Chiar dacă are posibilităţi modeste, o femeie competentă face concurenţă bărbaţilor. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem asta!
Nu vreau să fac o diferenţiere între femeie şi bărbat, cu atît mai puţin să stabilesc care dintre ei e mai bun. Vreau doar să le ajut pe femei să-şi dea seama ce posibilităţi şi capacităţi au. Doar aşa îşi vor folosi talentele, vor avea succes şi poftă de viaţă.
Era cuminţeniei s-a încheiat. Nu mă conduc după regula: „Cel mai intelegent cedează”, căci e un trist adevăr pe care se întemeiază dominaţia mondială a prostiei.
În Australia a apărut o carte întitulată „Ce vor femeile să ştie despre bărbaţi”. Ea conţinea doar pagini goale. E un mesaj impresionant. Femeile n-ar trebui să se „încîlcească” prea mult în reflecţii asupra bărbaţilor.
Cred că aici e binevenit rezumatul istoriei umanităţii:
„Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac şi plînge. Bărbatul descoperă peştera. În peşteră e frig. Femeia plînge.
Bărbatul descoperă focul. Copiii ţipă de foame. Femeia plînge. Bărbatul descoperă bîta, arcul, toporul şi pleacă la vînătoare. De la atîta carne copiii se îmbolnăvesc. Femeia plînge. Bărbatul descoperă agricultura. Deoarece mamutul se lasă greu ucis, bărbatul lipseşte mult de acasă. Femeia plînge. Bărbatul începe să crească animale domestice. În pesteră e curent şi umezeală, copiii se îmbolnăvesc. Femeia plînge. Bărbatul face un bordei, apoi o casă din lemn şi piatră. A venit iarna şi e frig. Femeia plînge. Bărbatul descoperă că pielea şi blana animalelor se poate prelucra şi confecţiona din ele haine.
Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei şi plînge. Bărbatul inventează fardurile şi bijuteriile. Femeia se plictiseşte de atîta stat în casă şi vrea să-şi lărgească orizontul. Normal, începe să plîngă. Bărbatul descopereă roata, domesticeşte calul şi descoperă barca, pentru că femeia e fragilă şi oboseşte repede. În plus, nimeni n-ar vrea s-o audă iar plîngînd.
Peste ani şi ani… Femeia simte nevoia de a evada din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziţie pentru excursii în stăinătate. Cu prietenele se plicteseşte, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urîtă. Ca de obicei, bărbatul nu e acasă şi oricum el n-ar înţelege multe. Femeia ar avea aşa-a-a-a un chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuţi. Dar să fie o chestie care să-i păstreze anonimatul şi totul să fie sub controlul ei. Pentru a nu ştiu a cîta oară în istorie femeia plînge. Bărbatul inventează… blog-ul”.
Morala: ,,Cînd femeile plîng, umanitatea evoluează”. Altă morală: ,,Fără femei aţi fi trăit şi acum în copaci”.
Ala Mutilică
Lasă un răspuns