O biserică după 20 de ani de la deschidere

Biserica de la Semeni s-a îmbrăcat în straie noi. „Ne pregătim pentru sărbătorirea a 20 de ani de la deschidere”, ne-a spus părintele Valentin Gavriliţă, după care a subliniat: „Întotdeauna, la aniversare, vrem să facem ceva deosebit, să rămînă în istorie”.
De data aceasta, s-a făcut o reparaţie capitală în exterior. S-au pus pavelele în curte, s-a vopsit acoperişul, pereţii. Din albă, biserica a devenit roşie. „Şi-a îmbrăcat veşmîntul ei, fiindcă aşa se cuvine: în cinstea mucenicilor se îmbracă în roşu”, a făcut explicaţiile de rigoare preotul.  Lăcaşul sfînt de la Semeni poartă hramul „Sf. Mucenic Dumitru”. Pe locul unde se înalţă deja de 20 de ani, cîndva a fost o altă biserică. Se ştie doar că aceasta fusese construită la 1813, fiind distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial.
În 1989, creştinii din Semeni şi Zagarancea au hotărît să pună temelia noii biserici exact pe acelaşi loc. A fost păstrată şi aceeaşi arhitectură. În 1991, noua biserică a fost sfinţită. „Iată că se împlinesc în curînd 20 de ani de la acel eveniment”, spune cu bucurie părintele Valentin.
Multe lucruri frumoase s-au făcut împreună cu creştinii. Potrivit preotului, în fiecare an a fost organizat cîte ceva. Domnia sa îşi aminteşte cum, la aniversarea a zecea, s-a reînnoit pictura din interior. Apoi, cînd părintele a împlinit 40 de ani, a fost adus un set de clopote din Rusia. Dangătul acestora ajunge pînă la sufletul oricui ştie să-l asculte. „Cînd l-am auzit prima dată, am şi plîns”, spune părintele Valentin. A fost un vis al său. Vizitînd numeroase locuri sfinte, mănăstiri, a văzut un set de clopote armonios cîntînd. L-a impresionat atît de mult, încît şi-a zis: pînă cînd nu instalează unul la fel şi la Semeni, nu se lasă. În ziua de 24 ianuarie, cînd a împlinit 40 de ani, le-a sfinţit. Atunci a răsunat peste sat primul dangăt.
„Orice lucru l-am izbutit cu foarte mari greutăţi. Gîndeam că nu voi reuşi, dar cu ajutorul Domnului, cu răbdare, am dus la bun sfîrşit tot ce mi-am pus în gînd”, spune părintele, menţionînd că e nevoie „să duci orice lucru cu sinceritate”.
Acum, părintele mai are un vis: să scrie istoria bisericii. „Puţini dintre creştinii care au deschis  această biserică au mai rămas în viaţă, să spună cum a fost. Peste zece ani poate nu va mai fi nici unul. De aceea trebuie să-i ascultăm, să-i întrebăm acum”, zice dînsul. A plecat la cele veşnice şi primul paroh al bisericii, părintele Alexandru Jomir.
În toamnă, la 8 septembrie, actualul paroh, părintele Valentin Gavriliţă, va marca 16 ani de cînd e la Semeni. Dînsul recunoaşte că tot mai puţini creştini păşesc pragul bisericii: „Încearcă să vină unii, dar trebuie să lucrăm foarte mult ca să-i readucem la credinţă. Trebuie s-o luăm de jos, de la o rugăciune mică, ca mai apoi să-i învăţăm ceva mai detaliat despre credinţă. Am început să predau religia în şcoală. Sînt deja primele rezultate. Copiii se interesează, cunosc cîte ceva despre sărbători, ce înseamnă binecuvîntare, biserică, evanghelie… Trebuie să-i deprindem să vină la biserică”. Apoi, după o mică pauză, pune punctul final: „Sper să pot educa o nouă generaţie de creştini adevăraţi. Cu răbdare, cu credinţă statorinică”.
Lucia Bacalu