Mariana Balmuş: “Avem deja o experienţă bună în domeniul sănătăţii mintale”

Timp de o săptămînă, Mariana Balmuş, directoarea Centrului comunitar de sănătate mintală Ungheni, s-a aflat într-o vizită de studiu în Bosnia şi Herţegovina, împreună cu alţi patru specialişti ai Ministerului Sănătăţii şi din domeniul sănătăţii mintale din Republica Moldova. La întoarcere, i-am solicitat un interviu, dorind să aflăm ce a luat din această deplasare.
Pentru început, v-aş ruga să ne vorbiţi despre scopul vizitei în Bosnia şi Herţegovina?
A fost o vizită de studiu, pentru a ne familiariza cu structura sistemului de sănătate mintală de aici, mai ales că Bosnia şi Herţegovina are multe în comun cu R. Moldova: numărul populaţiei,  structura, mentalitatea şi chiar, aş zice, cultura. Am avut întîlniri la Ministerul Sănătăţii, am vizitat diverse instituţii sociale, de stat şi de sănătate mintală.
La nivel de centre comunitare, care sînt deosebirile şi asemănările?
În Bosnia şi Herţegovina, inclusiv Republica Srpska, centrele comunitare sînt parte componentă a sistemului medical. Echipa multidisciplinară are în componenţa sa un psihiatru, un psiholog, un asistent social şi un asistent medical. La noi însă accentul este pus pe terapia ocupaţională, numită ergoterapie. La ei acest sistem nu este dezvoltat. Din punctul meu de vedere, ceea ce nu este bine la ei e faptul că asistenţa neurologică nu este separată de asistenţa psihiatrică. Nu au nici specialişti narcologi, deşi persoanele cu aderenţă alcoolică şi narcologică vin după ajutor la centrul comunitar. Deci, la ei un centru comunitar clasic nu este aşa cum ar trebui să fie în viziunea noastră, Un pic este mai bine dezvoltat sistemul de sănătate mintală în Republica Srpska. Acolo se pune un accent mai mare pe terapia ocupaţională. Sînt centre de zi care se ocupă şi cu ergoterapia. Există şi apartamente protejate, în care beneficiarii se autodeservesc. La noi în Moldova, aşa ceva este doar în oraşul Bălţi. Ceea ce am înţeles noi, este că nu trebuie să organizăm sistemul aşa cum e la ei.
Bine, atunci ce aţi luat pozitiv din vizita în Bosnia şi Herţegovină? Ce aţi putea implementa  pentru îmbunătăţirea sistemului de sănătate mintală de la noi?
Ceea ce mi-a plăcut e faptul că acolo persoanele cu probleme de sănătate mintală se adresează singure la central comunitar: pentru tratament, pentru a-şi dezvolta aptitudinile, pentru terapie ocupaţională. Aceşti oameni fac orice ca să nu ajungă într-un spital specializat. Încearcă la noi să explici unei persoane că prin desen sau muzică îşi dezvoltă aptitudinile! Atît în Bosnia şi Herţegovina, cît şi în Republica Serpska, am vizitat organizaţii de beneficiari. Acolo, beneficiarii serviciilor de sănătate mintală se unesc în organizaţii neguvernamentale bine puse la punct. Ei lucrează pentru propriile interese, implementînd diverse proiecte şi dezvoltînd diverse servicii. Ei fac orice ca să devină cetăţeni cu drepturi depline.
Cum se implică beneficiarii noştri moldoveni, cum sînt ei?
Ai noştri lasă mîinile în jos şi aşteaptă să li se dea, să li se acorde anumite beneficii, pentru că ei sînt persoane cu probleme de sănătate. Ei vor pensie de invaliditate, ei vor grad de invaliditate. De fapt, ei nici nu conştientizează faptul cît de important este tratamentul medical sau ergoterapia.
Aţi revenit acasă. Acum, după ceva timp, ce concluzii v-aţi făcut urmare a acestei deplasări?
Din punct de vedere al sistemului de asistenţă psihiatrică, mai dezvoltată este Bosnia şi Herţegovina. Acolo se merge  pe includerea asistenţei psihiatrice la nivel de comunitate, ceea ce la noi încă nu există. Dacă la ei sînt deschise 56 de centre comunitare, la noi, în Republica Moldova, sînt doar 6. Astfel, ei sînt mai aproape de cetăţenii cu probleme de sănătate mintală. Dar şi noi avem deja o experienţă bună în acest domeniu şi cred că specialiştii de acolo ar trebui să vină într-o vizită de studiu şi la noi pentru a prelua ce-i bun.
Natalia Chiosa