Indiferent unde s-ar afla, ştie că se va descurca şi va obţine succese

A plecat din Moldova cu cinci ani în urmă. Pe atunci avea doar 20 de ani şi studia la Universitatea Tehnică din Chişinău tehnologia vinului şi a produselor obţinute prin fermentare. Era o specialitate care, spera, îi va oferi mari oportunităţi. Criza vinului însă l-a făcut să-şi  schimbe opţiunea.
În 2006, Iulian Şova, un tînăr din Ungheni, decide să plece la studii în Franţa. „Îmi doream să studiez economia. În plus, cunoşteam bine şi matematica, şi limba franceză”, explică dînsul alegerea sa. A fost acceptat la Universitatea „Luis Pasteur” din Strasbourg şi, după trei ani, obţine licenţa în economie. Nu s-a mulţumit cu ceea ce realizase pînă atunci, fiind conştient de faptul că, dacă vrei să ai un viitor frumos, trebuie să studiezi cît mai mult.
Pentru că tocmai începuse în lume criza fiunanciară, Iulian decide să mai facă un pas îndrăzneţ. Pleacă la Paris, unde este acceptat la masterat în domeniul ingineriei finanţelor. Şi aici obţine succese remarcabile. „Eu ştiu acum că, indiferent unde mă voi afla, am să mă descurc”, spune cu mîndrie.
A făcut deja două stagieri. Una – într-un fond de investiţii, iar alta – la o întreprindere de energie electrică din Franţa, fiind angajat într-un serviciu care operează pe pieţele financiare de energie. „Eu cumpăr şi vînd energie la bursă. E ceva nou în Europa”, explică dînsul. De aceea, în acest domeniu sînt, deocamdată, puţini specialişti. Unul dintre ei e şi un unghenean: Iulian Şova.
Nu şi-a făcut planuri mari de viitor. Visează la o carieră profesională pe măsura cunoştinţelor obţinute. Unde? Ţara nu prea contează. Cert e că nu va reveni în viitorul apropiat în Moldova.  „Aş putea să vin cînd mi se va permite să construiesc o centrală atomică la Giurgiuleşti”, glumeşte. Apoi, foarte serios, spune: „În Moldova aş reveni doar cu o singură condiţie: să am bani suficienţi pentru a contribui la dezvolta învăţămîntul nostru. La ora actuală, Moldova are cea mai mare nevoie de investiţii anume în domeniul educaţional. Statul investeşte puţin în învăţămînt şi asta se observă. Noi degradăm din an în an”.  În favoarea afirmaţiei sale aduce şi un argument.  Cînd învăţa la Chişinău, se considera o ruşine să mergi la bibliotecă, erai luat în rîs de foarte multă lume.
În Franţa situaţia este diametral opusă. Bibliotecile sînt pline, iar oamenii vin aici pentru că simt şi ştiu că trebuie să se informeze, să citească.
Deşi e plecat de cinci ani, Iulian urmăreşte zi de zi ce se întîmplă în Moldova. Este la curent cu toate evenimentele care se produc. De acolo, din Franţa, vede  cu totul altfel ceea ce are loc la el acasă. „Nu observ nici o diferenţă între comunişti şi democraţi”, îşi spune verdictul. În locul discuţiilor interminabile, afirmă el, ar fi bine ca elitele politice să se axeze pe dezvoltarea economică. „Nu există, la ora actuzală, planuri reale de a scoate ţara din criză. Privesc diferite emisiuni despre ţările din Africa, foste colonii ale Franţei. Cînd vin în Moldova şi văd realitatea de aici, mă surprind la gîndul că e cam aceeaşi ca şi în ţările africane”, spune Iulian Şova. Totuşi, se declară optimist în ceea ce priveşte viitorul Moldovei.
„Se ştie că Moldova e o ţară agrară, iar agricultura e un domeniu de perspectivă, dacă e să analizezi ce se întîmplă la bursele agricole din lume”, explică dînsul, după care subliniază: „În Moldova există toate condiţiile de a dezvolta agricultura. Lipseşte organizarea eficientă şi investiţiile”.
În plus, susţine ungheneanul nostru şcolit în Franţa, mai trebuie să lucreze legea. Atîta timp cît legile vor exista doar pe hîrtie, nimeni nu va dori să investească aici. „Şi mai este o problemă – moldovenii nu-s motivaţi să muncească. Din această cauză mulţi vor să plece din ţară, iar ce ce rămîn vor ca cineva să vină să le facă viaţa mai uşoară, să le dea tot de ce au ei nevoie”, spune Iulian.
S-a născut la Corneşti. S-a format la Ungheni, unde a învăţat începînd cu clasa a VII-a. „Ce ţi-i mai aproape: Corneştiul sau Ungheniul?”, îl întreb. Răspunsul urmează imediat: „Cel mai aproape mi-s părinţii. Acolo unde mi-s părinţii, acolo e şi casa mea”.