(GENE BASAREBENE) Arcadie Gherasim: Gazoductul speranței şi al Alianţei

conducta, gaze naturale, Ungheni-Iași, proiect
Imagine:voceabasarabiei.net

De la 1 iulie, Moldova cumpără gaze din Rusia cu 360 de dolari pentru mia de metri cubi, iar preţul va ajunge către sfârşitul anului la 400 de dolari. După Revelion, gazele îi vor costa pe moldoveni peste 400 de dolari pentru mia de metri cubi.
Ca să nu ne sperie ceea ce ne aşteaptă, ministrul Economiei Valeriu Lazăr îşi exprimă speranţa că preţul gazelor importate din Rusia va rămâne stabil pe termen mediu, după ce Moldova va începe să plătească preţuri europene conform noului contract pe care îl negociază „Moldova-Gaz” cu „Gazprom”, adică tot „Gazprom” cu „Gazprom”, pentru un termen de 5 ani, începând cu 2012.
Eu nu ştiu cât de mult o să ne încălzească speranţa asta a dlui ministru, însă ceea ce intuiesc la sigur este că, după Anul Nou, cetăţenii moldoveni vor intra într-un colaps general al capacităţii de plată, adică vor fi pur şi simplu cosiţi la pământ de facturile la gaze, energia termică şi altele. Inflaţia şi lipsa de bani pentru a-şi asigura familiile cu căldură, pericolul falimentării unor întreprinderi din sectorul termo-energetic vor scoate lumea în stradă şi din actuala Alianţă pentru Integrare Europeană nu vor rămâne decât penele. Dar această eventuală criză umanitară şi politică ar putea fi evitată în cazul în care Guvernul va anunţa drept prioritate a priorităţilor identificarea unei alternative care să atenuieze poftele mari ale „Gazprom”-ului care, pe lângă intenţia de a falimenta economic Moldova, mai urmăreşte şi destabilizarea situaţiei interne de la noi.
Azi, spre deosebire de altă dată, această alternativă există şi ea se numeşte Conducta de gaze Ungheni-Iaşi. Dacă Guvernul şi întreaga Alianţă pentru Integrare Europeană vor purcede la construcţia cât mai grabnică a acestei conducte, în regim de şantier de şoc şi dacă această grabă a autorităţilor de la Chişinău va fi înţeleasă şi susţinută de partenerii de la Bucureşti, s-ar putea întâmpla ca, în cinci-şase luni tronsonul salvator să fie dat în exploatare. Urmează a fi revăzute de urgenţă unele termene anunţate anterior de ministrul Lazăr care preciza că, în 2011, urmează să fie definitivat doar studiul de fezabilitate iar „până în toamnă vom structura dosarul, apoi vom demara proiectarea şi licitaţia” – citat încheiat.
Nu este o iluzie realizarea acestui proiect în termene foarte restrânse dacă ne vom reaminti că gazoductul pe două direcţi (import-export) are o lungime de doar 40 de kilometri iar un grup de lucru comun a selectat deja un traseu estimativ: 31 km – pe teritoriul României şi 9 km – pe teritoriul R. Moldova. Costul lucrărilor se ridică la aproximativ 19 mln. euro.
La 27 iulie, în cadrul şedinţei Comisiei guvernamentale pentru redresarea situaţiei în complexul energetic, prim-ministrul Vlad Filat a menţionat că R. Moldova a avansat în ceea ce priveşte conectarea la sistemul energetic cu România, în acest sens fiind alocate deja 7 mil. euro de către Comisia Europeană. De asemenea, R. Moldova urmează să ratifice un acord cu România care prevede acordarea către ţara noastră a unui ajutor nerambursabil, inclusiv pentru domeniul energetic. Eu consider că la gasirea de resurse necesare construcţiei conductei Ungheni-Iaşi ar urma să se includă şi Parlamentul, care, în regim de urgenţă, ar putea examina rectificări la Bugetul de Stat.
Acum să vedem care ar putea fi efectul acestei acţiuni cu adevărat patriotice şi naţionale. În primul rând, importul de gaze româneşti, fie şi în proporţie de 50 la sută din necesatul de 1,5 miliarde de metri cubi, ar diminua semnificativ preţul plătit azi de consumatorii finali din R. Moldova, deoarece mia de metri cubi de gaze romaneşti costă 165 de dolari în timp ce echivalentul de gaze ruseşti va depăşi 400 de dolari. Un simplu calcul ne arată că tariful mediu pentru consumatori ar putea fi stabilit pornind de la preţul de aproximativ 300 de dolari pentru mia de metri cubi. Adică şi facturile de la „Termocom” ar putea rămâne la nivelul celor de iarna ttrecută.
Cu alte cuvinte, construcţia gazoductului Ungheni-Iasi şi importurile de gaze româneşti ar putea preveni falimentarea moldovenilor şi a economiei moldoveneşti, ar salva actuala guvernare şi, de ce nu, ar crea o cu torul altă relaţie dintre cele două maluri ale Prutului.
Da, sunt foarte importante valiorile naţionale– limba română, istoria românilor, identitatea etc. şi este foarte important că suntem sensibili la aceste teme, că le dezbatem în cel mai patriotic mod. Însă, dacă nu vom trece de la podurile de emoţii la podurile de linii energetice, riscăm să reperăm întreaga noastră istorie de 20 de ani de independenţă şi să îmbătrânim gârboviţi de povara iluziilor deşarte.
În concluzie voi anticipa că cel care va realiza acest proiect şi va salva populaţia R. Moldova de colapsul financiar va merita să conducă în continuare această populaţie. Eu de exemplu, i-aş da un telefon lui Ttraian Băsescu.
Sursa: pentru „Vocea Basarabiei”, Arcadie Gherasim
 


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *