ESENŢIAL | Copiii noştri asupriţi, transformaţi în sclavi

copii, părinţi, odihnă, asuprire
Imagine: vaslui-online.info

Era cîndva o frază devenită aproape clasică. Nu cred că exsita copil în şcoală să n-o fi scris sau să n-o fi analizat: “Primăvara tractoarele au ieşit în cîmp”.
“Ce au ieşit în cîmp?”, întreba profesoara. “Tractoarele”, răspundeau în glas copiii. “Ce au făcut tractoarele?”. “Au ieşit în cîmp”. Şi tot aşa, pînă se epuizau toate întrebările şi toate răspunsurile.
Mai exista o frază şi continuă să existe, dar pe care aproape nimeni n-o spune cu glas tare. Dimpotrivă, încearcă să n-o ia în seamă. “Vara ies copiii în cîmp”. Nu ies după floricele. Şi nici să se joace. Ies la muncă. O muncă, deseori, peste puterile lor. Dar ies. De secole. Cei care îi pun la muncă, de obicei părinţii sau agricultorii, au explicaţia lor: munca l-a creat pe om!
Cunosc multe persoane care au reuşit să ajungă undeva, sus, şi care îşi amintesc cu oroare de acele vremuri cînd părinţii îi trezeau cu noaptea în cap pentru a merge la prăşit sau la înşirat tutunul. Acum doi ani, maestrul Andrei Tamazlîcaru, conducătorul formaţiei “Tălăncuţa”, originar din satul Grăseni, spunea într-un interviu acordat “Expresului de Ungheni” că nu mai suportă mirosul de tutun. Nu-l suportă, pentru că ani în şir, copil fiind, a înşirat la tutun. Nu-s cele mai frumoase amintiri.
De ce atunci continuăm acea practică de secole? Sute de copii şi azi prăşesc cu noaptea în cap, în loc să meargă la pădure, să alerge, să se distreze, să-şi trăiască, aşa cum e şi firesc, copilăria. O fi avînd mult de lucru sărmanii părinţii, multe hectare de pămînt trebuie prăşite în satele noastre. Dar oare trebuie asupriţi copiii?
Oare de ce, cum vine vara, toţi se fac a nu vedea în ce situaţie se află copiii. Se vorbeşte mult, de la  toate tribunele şi la toate colţurile, că sute de copii se odihnesc în tabere. Hai să fim serioşi! Se odihnesc sute de copii, dar 10-12 zile. În rest? La prăşit pe dealul mare. Inspecţia muncii nu-şi bate capul. “Sîntem puţini şi nu reuşim peste tot”, este refrenul pe care-l auzim de ani buni. Cine bate alarma? Cei care mai cîştigă cîte un proiect şi sînt finanţaţi din fonduri străine. Cum se termină banii, se termină şi discuţiile la subiectul respectiv.
Autorităţile? Autorităţile nu au timp pentru această problemă. Nu vedeţi că nu pot să-şi împartă sferele de interese?
Şi atunci, să rămînă copiii noştri sclavi, că le va prinde bine ulterior, cînd, imediat ce vor împlini 18 ani, vor pleca în ţări străine. La sclavie, dar una mai dulce. Cel puţin, vor fi mai aproape de civilizaţie şi un ban în plus vor avea în buzunar.
LUCIA BACALU
 


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *