Calea spre independenţă

Peste mai puţin de două luni, la 27 august, vom sărbători 20 de ani ai independenţei Republicii Moldova. A fost nevoie de mare curaj pentru a apropia acea zi. Din păcate, mulţi dintre cei ce s-au aflat în acei ani şi în acele zile în primele rînduri ale luptei pentru eliberarea naţională au rămas în umbră, meritele asumîndu-şi-le, cum e obiceiul pe la noi, alţii.
Vom încerca, începînd cu acest număr, să-i readucem în prim-plan pe adevăraţii eroi ai acelor timpuri cu amintirile lor, inedite.
 
Mihai Mireanu, pictor
Fără strada Lenin, fără strada Marx sau Engels
Ştiaţi că Ungheniul a fost primul oraş din Republica Moldova care s-a debarasat de numele sovietice ale străzilor, revenind la cele ce ţin de istoria neamului? Acest lucru s-a întîmplat cu aproape 22 de ani în urmă, iar iniţiativa i-a aparţinut pictorului Mihai Mireanu, pe atunci locuitor al oraşului Ungheni.
Dînsul îşi aminteşte cu lux de amănunte despre acele timpuri şi de la ce a pornit totul. “În anul 1989, am iniţiat o campanie de colectare a semnăturilor pentru înălţarea la Ungheni a unui monument al lui Mihai Eminescu. A fost o adevărată aventură, căci fiecare semnătură a costat foarte mult”, spune dînsul. Lumea se temea încă, astfel că, timp de două luni, au fost adunate doar… 26 de semnături şi asta cu ajutorul profesoarei Vera Burlacu şi a doctorului Tudor Tăbîrţă. “Ei m-au ajutat”, spune pictorul, după care continuă: “M-am adresat cu acea scrisoare la “Literatura şi Arta”, iar redactorul-şef al ziarului, Nicolae Dabija, a publicat-o”.
Imediat ce a apărut scrisoarea semnată de cei 26 de ungheneni temerari, Mihai Mireanu a fost invitat de primarul de atunci al Ungheniului, Alexandru Bogacenco. “M-a chemat şi mi-a spus: domnule Mireanu, de ce te-ai dus la “Literatura şi Arta”, dar nu ai venit la mine? Te-ai temut că nu voi accepta? Uite că eu accept să fie ridicat la Ungheni un bust al lui Mihai Eminescu. Îţi dau bani şi fă-l”, îşi aminteşte pictorul.
Mihai Mireanu însă nu s-a oprit aici. Dînsul a cerut ca numele lui Eminescu să-l poarte o şcoală şi o stradă din Ungheni. Dar nu o stradă oarecare, ci una din centru, cu o semnificaţie deosebită pentru regimul sovietic: strada “28 iunie”. Reacţia lui Alexandru Bogacenco a fost una oarecum previzibilă. “Uite, şcoala nr. 1 o vom numi “Mihai Eminescu”, dacă vrei. Dar cu strada… Chişinăul sărbătoreşte pe strada “28 iunie” ziua eliberării Basarabiei de sub ocupaţia românească, dar noi să o schimbăm în “Eminescu”? Nu putem”.
Pictorul Mireanu i-a dat o repilică pe măsură. “I-am zis atunci, îşi aminteşte dînsul: domnule Bogacenco, să ştii că fac un pas înapoi, cedez, dar lovitura o primeşti”. Şi, în toamnă, a primit lovitura. Pe masa edilului a ajuns o scrisoare cu 600 de semnături, prin care se cerea schimbarea numelor tuturor străzilor din Ungheni. Ce-i rămînea să facă acestuia?
A fost constituită o comisie pentru schimbarea numelor străzilor, şi nu doar a străzii “28 iunie”, cum cerea iniţial Mihai Mireanu. Astfel, Ungheniul a ajuns să fie primul oraş din Republica Moldova fără strada Lenin, fără strada Marx, Engels, Komsomolului, dar cu strada Naţională, Romană, Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun şi tot aşa. “A fost un mare răsunet pentru toată republica”, îşi aminteşte cu mîndrie unul dintre marii luptători ungheneni pentru revenirea la cele sfinte.
Lucia Bacalu