Trişti, în faţa casei arse pîn-la temelie

casă arsă, familia Rusu, satul Poiana, copiiDe o săptămînă, îşi duc viaţa într-un şopron. Cînd credeau că vor trăi şi ei omeneşte, după ani şi ani de muncă pentru a-şi amenaja casa, a dat peste ei nenorocirea.  Scrum s-a ales din tot.
Pe 31 mai, Adela Rusu din satul Poiana şi-a luat cei patru copii ai săi şi a plecat să-şi petreacă în ultimul drum o rudă. Nu a trecut mult timp, şi a observat, dinspre gospodăria sa, un fum gros. A alergat cu sufletul la gură, dar era mult prea tîrziu: flăcările cuprinseseră toată casa. „Măcar o lingură să fi rămas”, spune femeia plîngînd.
Tocmai terminase reparaţia. A muncit mult, împreună cu soţul Nicolae. Numai ei ştiu cîte lipsuri au îndurat ca să-şi vadă cuibuşorul aranjat. Îşi doreau pentru copiii lor condiţii mai bune de trai. Le rămăseseră doar să-şi aranjeze mobila la bucătărie. Nu au mai dovedit. Aşa a şi ars – mobila de bucătărie împachetată.
Nu a mai rămas nimic din ceea ce au agonisit timp de 13 ani. Adela este vînzătoare la un magazin din sat. Soţul ei, Nicolae, munceşte la Căile ferate ale Moldovei. Ambii au salarii de circa 1500 de lei. Nu este uşor deloc să duci o viaţă decentă cu asemenea bani, să le asiguri copiilor un viitor pe care-l merită.
„Vreau să dorm în patul meu. Unde-i patul meu?”, le tot spune părinţilor fetiţa lor de doar trei anişori. „Ce să-i zic? Cum să-i explic că nu mai avem nimic”, plînge Adela Rusu. Cei mai mari, băieţii, nu-şi pot veni în fire. Se trezesc noaptea din somn, văd în faţă flăcările care le-au mistuit casa. Au fost şi ei, alături de mamă, martorii neputincioşi ai tragediei care s-a abătut asupra lor. În acea zi, tata era la lucru.
Nu mai au nimic. Pînă şi frigiderul s-a transformat în scrum. Televizorul a explodat, geamurile s-au topit, pereţii s-au răzmuiat din cauza apei cu care pompierii au stins focul. Este imposibil să reconstruieşti acea casă.
„Vă veţi construi o casă nouă?”, întreb. Soţii Rusu privesc cu durere undeva, în zare, şi, după o mică pauză, unul dintre ei întreabă în şoaptă: „De unde să luăm bani?”.
Trebuie s-o ia de la capăt. Sînt tineri, sînt voinici. Dacă cineva le-ar mai întinde o mînă de ajutor, cu siguranţă vor reuşi. Orice este binevenit: o haină, o cratiţă sau cîteva foi de ardezie.
Primul gest l-a făcut Crucea Roşie din Ungheni, care a oferit acestei familii şi produse alimentare, şi cîte ceva din veselă, şi lenjerie de pat, şi rechizite şcolare, şi chiar o jucărică pentru mezina casei. Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport a promis că va avea grijă ca cei trei băieţi ai familiei Rusu: unul de 13 ani, al doilea – de 10 şi al treilea de 7 ani, să se întremeze într-o tabără de odihnă din raionul Ungheni.
S-au încheiat alegerile la Boghenii Noi, comună din care face parte şi satul Poiana. Speranţa e la noul primar. Poate că şi oameni cu dare de mînă vor apleca urechea la durerea lor – sînt speranţe şi gînduri care îi fac pe soţii Rusu să creadă în viitor. Împreună, totul e posibil.
Lucia Bacalu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *