TIMOFEI BLĂNARU, DOMNUL CARE ŞI-AR FI DORIT SĂ FIE PICTOR

Dacă iniţial era de părerea că radioul este unica sursă efecientă de informare a populaţiei, acum este de altă părere. Din punctul său de vedere, în Republica Moldova internetul îşi face rapid loc printre cele mai importante surse de informare în masă. Şi totuşi, continuă să facă ceea ce l-a fascinat dintotdeauna – radiojurnalism, domeniu căuia i-a dedicat aproape patru decenii.
A acceptat provocarea noastră de a răspunde la întrebările “Chestionarului…”. Şi, ca un jurnalist profesionist ce este, a răspuns clar la fiecare întrebare, aducînd şi argumentele corespunzătoare. Reamintim, la 7 mai se sărbătoreşte Ziua radioului.
Funcţia actuală: corespodent zonal al Companiei Publice “Teleradio Moldova”.
Principala trăsătură a mea de caracter: îmi vine foarte greu să spun, ar trebui să mă aprecieze cei din jur.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: un bărbat trebuie să fie, în primul rînd, punctual.
Calitatea pe care o prefer la o femeie: dacă e să luăm la modul ideal, femeile sînt cele care au mai puţine neajunsuri. Să nu-ţi placă ceva la o femeie este periculos să spui.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: am foarte puţini prieteni adevăraţi şi cel mai mult apreciez la ei devotamentul.
Ocupaţia mea preferată: lectura.
Principalul meu defect: lenea. Uneori mă întreb dacă merită să faci eforturi intelectuale, din moment ce non-valoarea e în capul mesei.
Visul meu de fericire: să văd toţi oamenii fericiţi.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: cel mai dureros pentru mine este atunci cînd văd lacrimile de durere a unui copil atunci cînd nu ştie cum să procedeze.
Ce-aş fi vrut să fiu: pictor. Acum îmi dau seama că am pierdut foarte mult, pentru că şi astăzi, cînd privesc tablourile, mă apucă o nostalgie şi mă gîndesc că eu aş fi găsit culoarea cea mai potrivită pentru toate stările de suflet şi le-aş fi redat în aşa fel, ca oamenii să le înţeleagă fără a face o şcoală în domeniu.
Ţara în care aş vrea să trăiesc: numai în ţara mea, pentru că mi-e bine acolo unde este patria mea, pămîntul meu. Am impresia că soarele la mine acasă e altfel, l-am văzut şi printre străini, dar aici el răsare fermecător.
Culoarea preferată: culoarea fericirii, iar aceasta poate să fie în diverse culori.
Floarea preferată: lăcrămioara nu o schimb pe nimic.
Pasărea preferată: fiecare pasăre îşi are farmecul său. Chiar şi în găină, dacă stai să o priveşti cu atenţie cum ciuguleşte, vezi atîta pace, atîta viaţă. Dacă, totuşi, ar fi să menţionez o anumită pasăre, cred că aş spune lebăda.
Scriitorii preferaţi: primul care mi-a plăcut foarte mult a fost Oscar Wild. Apoi am trecut la poezia clasică franceză şi am rămas surprins de Charles Baudelaire. La ora actuală, am două cărţi de căpătîi: “Capitalul” lui Marx şi Emil Cioran. Sînt diferiţi, la unul dezghioc tainele societăţii, iar la altul – absurdul societăţii.
Eroul preferat: sînt doi care, pur şi simplu, m-au frapat: Spartak şi Martin Eden.
Eroina preferată: Maria Medici, cea care a impulsionat o întreagă epocă istorică.
Eroii din viaţa reală: cei care înfruntă clipa, ziua şi anul prin durere, prin trăiri cumplite, prin neajunsuri.
Băutura şi mîncarea preferată: îmi place vinul pe care îl produc eu şi şampania. Iar mîncarea este cea care se nimereşte pe masă atunci cînd sînt foarte flămînd..
Ce detest cel mai mult: minciuna. Dar se întîmplă uneori că, chiar detestînd-o, o acceptăm. De ce? Pentru că aşa ne convine. Eu însă nu am acceptat-o şi nu o voi accepta niciodată.
Calitatea care aş vrea s-o am din naştere: aş fi vrut să fiu aşa cum sînt.
Cum aş vrea să mor: vreau să plec senin şi împăcat.
Starea de spirit actuală: puţin deprimat.
Greşeli care îmi inspiră cea mai multă indulgenţă: greşeli făcute din naivitate.
Deviza mea: Memento mori.