Prizonier al unei infecţii care i-a schimbat în totalitate viaţa
A acceptat să vorbească după numeroase tratative duse de un intermediar. Ne-am întîlnit într-un scuar, departe de ochii lumii. A pus imediat două condiţii: să nu-l fotografiem şi să nu-i divulgăm numele.
„Dacă lumea ar afla despre diagnosticul pe care-l am, cred că atitudinea faţă de mine ar fi una negativă. Oamenii se tem de toate acestea, au o reacţie neadecvată cînd află că cineva este infectat cu HIV sau are SIDA. Chiar doctorii mi-au spus-o”, ne-a explicat.
Infecţia i-a fost depistată întîmplător
Cu patru ani în urmă, medicii i-au adus o veste care l-a pus la pămînt: este infectat cu virusul HIV. Lucra pe atunci la Moscova, în construcţii. Se îmbolnăvise de plămîni şi fusese internat într-un spital din Solnţegorsk, un oraş de sub Moscova. Acolo i-a fost depistată şi infecţia HIV. „Cînd mi-au spus ce am, am crezut că-mi cade cerul peste mine. A fost un şoc. M-am speriat foarte tare. Dar medicii mi-au zis: vei avea grijă de tine – vei trăi”, îşi aminteşte de acele clipe îngrozitoare.
Crede că a luat infecţia dintr-un cabinet stomatologic. „Mi-am tratat acolo dinţii. Atitudinea faţă de noi, cei veniţi din alte părţi, este de neglijare totală. Cine ştie ce seringi au folosit. De aceea vreau să le transmit celor care merg la munci în Rusia să ştie foarte clar unde vor lucra, cum vor lucra, în ce condiţii, ca să nu fie minţiţi, ca să nu fie sclavi acolo. Asta-i totul”, a spus dintr-o răsuflare.
„Poate că v-aţi infectat în urma unor contacte sexuale?”, îl întreb. „Exclus”, răspunde sigur pe sine, după care continuă: „Chiar dacă au fost, ştiu să mă protejez”.
Deşi este încă destul de tînăr, a renunţat definitiv la femei. Ştie că ar comite o crimă, dacă ar ademeni vreuna în patul său. „Preţuiţi oamenii. Nu dă Doamne să transmiteţi infecţia altora”, spune oftînd.
Viaţa sa nu va mai fi niciodată aşa cum a fost cîndva
Locuieşte în prezent cu tatăl său. A fost căsătorit, dar a divorţat de foarte mult timp. Nu are copii şi nici nu va mai avea vreodată. Îşi dă bine seama că viaţa sa nu va mai fi niciodată aşa cum a fost cîndva. „Sînt nopţi întregi cînd nu închid un ochi. Mă tot gîndesc cum să trăiesc mai departe, ce va fi cu viaţa mea”, se destăinuie.
Are ciroză, are ulcer stomacal, a fost bolnav de tuberculoză. Dar este optimist. Cel puţin, vrea să pară optimist. „Poţi trăi cu această infecţie şi 15 ani, şi 20. Chiar mai mult”, spune. Ştie foarte bine că trebuie să aibă grijă de sine, că trebuie să respecte un anumit regim alimentar. Dar cum? Zi de zi se gîndeşte de unde să ia bani pentru mîncare, de unde să ia bani pentru tratamente. Are o pensie de boală în valoare de 440 de lei. Bătrînu-i tată primeşte 900 de lei.Cu aceşti bani trebuie să plătească şi întreţinerea, şi să se alimenteze, şi să se trateze. E plin de datorii.
De lucrat nu poate. Îi este bolnav ficatul şi munca fizică îi este contraindicată. Ar fi de acord să se angajaeze ca paznic. Dar unde? „Aşa şi trăiesc”, oftează.
Are nevoie în permanenţă de tratamente
Potrivit datelor oferite de Centrul sănătate publică, în prezent, numărul persoanelor infectate cu virusul HIV sau bolnave de SIDA a ajuns la Ungheni la 53. Au decedat deja şapte persoane, dintre care cinci bărbaţi şi două femei.
„Vă este frică?”, îl întreb pe interlocutorul meu. „Da”, răspunde sincer. O dată la trei luni merge la Chişinău pentru a-şi face analizele. „Dacă ceva nu e bine, mi se prescrie tratamentul necesar. Pastilele pe care le primesc sînt gratuite şi le iau dimineaţa şi seara”, explică. Pentru celelalte maladii – dar are o mulţime – trebuie să-şi cumpere medicamente din banii proprii. Nu a calculat niciodată de cîţi bani ar avea nevoie. La ce bun? Ştie doar că medicamentele sînt foarte scumpe şi nu poate să-şi permită luxul să le cumpere pe toate. Un singur preparat costă între 180-360 de lei, iar el are nevoie în permanenţă de tratamente. „Ştiu că orice infecţie este periculoasă pentru mine”, spune.
Nu a încercat niciodată să afle informaţii suplimentare despre infecţia HIV sau SIDA. S-a limitat doar la ceea ce i-au spus medicii. A fost suficient pentru el. Zi de zi, trăieşte această amară experienţă şi refuză să se gîndească la ce poate să i se întmple.
Virusul care atacă sistemul imunitar al omului
HIV – Virusul Imunodeficienţei Umane (Human Immunodeficiency Virus) – este un virus care atacă sistemul imunitar al omului, slăbind astfel capacitatea organismului de a se apăra împotriva agenţilor patogeni.
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficienţei Dobîndite. Este vorba de o „defecţiune” a sistemului imunitar, dobîndită, şi nu moştenită genetic. SIDA nu reprezintă doar o singură boală, ci o colecţie alcătuită din diferite boli care afectează persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sănătos ar reuşi să le combată fără prea multe probleme.
Se ştie că problemele fizice şi psihice, atitudinea faţă de viaţa cu HIV, precum şi condiţiile sociale nefavorabile influenţează evoluţia infecţiei.
Imunodeficienţa nu poate fi încă vindecată, însă, datorită terapiilor care se îmbunătăţesc de la an la an, persoanele infectate cu HIV au posibilităţi şi speranţe de viaţă mult mai ridicate faţă de cele de acum cîţiva ani.
Virusul HIV se transmite atunci cînd sîngele, sperma sau secreţia vaginală a unei persoane infectate intră în organismul altei persoane, de obicei prin contact sexual sau prin folosirea aceluiaşi ac la injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate transmite prin transfuzii.
La Ungheni, în cadrul secţiei consultative a Spitalului raional, funcţionează un cabinet de consiliere şi testare la HIV/SIDA şi hepatitele virale B şi C. Oricine doreşte poate beneficia de serviciile acestuia, gratis şi anonim.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns