Cartea unirii cu România se va juca şi de data aceasta
Vinerea trecută, mă opreşte un tînăr, solicitîndu-mi să răspund la cîteva întrebări. Cică pentru un sondaj sociologic. Începe să citească grav şi… în limba rusă, prima întrebare: Sînteţi pentru unirea cu România?
Urmează apoi altele: Credeţi că doar unirea cu România ar putea să aducă R.Moldova în Uniunea Europeană? Credeţi că R.Moldova are aceeaşi cultură cu România? Nu vă temeţi că, în eventualitatea unirii cu România, veţi rămîne fără lucru? De ce ţări vă simţiţi mai aproape: de România sau de Rusia şi Ucraina (la pachet?!).
Răspunsurile mele nu prea i-au picat bine, mai ales cînd i-am spus că mă simt mai aproape de România, deşi cunosc foarte bine limba rusă, literatura şi cultura rusă. I-am mai spus că nu mă tem că voi rămîne fără lucru, indiferent ce s-ar întîmpla şi că sînt sigură că acelaşi sentiment îl încearcă toţi oamenii cu cap pe umeri. Tînărul vorbitor de limbă rusă s-a strîmbat. S-a strîmbat şi atunci cînd i-am spus că România şi R.Moldova au aceeaşi cultură seculară. A dat nervos din umeri cînd am remarcat că multe dintre întrebări sînt formulate anapoda şi că-l pune pe respondent în încurcătură, astfel că acesta ajunge în imposibilitatea de a da un răspuns clar şi echivoc. Trebuie, în multe cazuri, să aleagă între două sau mai multe semiadevăruri.
Campania electorală a început şi deja este evident că anumiţi concurenţi electorali vor juca şi de data aceasta cartea unirii cu România. Ce să-i faci dacă prinde la public? Ce să-i faci dacă aceşti anumiţi concurenţi electorali nu au o imaginaţie mai bogată, pentru a veni în faţa electoratului şi cu alte subiecte? Ce să-i faci dacă, timp de 20 de ani, celelalte formaţiuni politice s-au bîlbîit de fiecare dată cînd a venit vorba de România? Ce să-i faci dacă poporul nostru năpăstuit crede în toate aberaţiile, fără să încerce măcar să mai pună şi creierul în mişcare.
Chiar dacă miturile, din an în an, cad unul după altul, sperietoarea unirii cu România mai este vie. Şi ea trebuie alimentată. Cu sondaje, de exemplu. Este foarte convingător cînd vii în faţa unui ins credul cu un teanc de hîrtii şi-i spui fluturînd din ele: uitaţi-vă, 87% din respondenţi se tem că vor rămîne fără lucru dacă ne vom uni cu România. Mai adaugi două-trei fraze la temă şi… declanşezi o psihoză generală. Apoi, pui punctul pe I: numai noi putem opri acest dezmăţ, numai cu noi veţi avea toţi de lucru.
Mă miră cum acel tînăr vorbitor de limbă rusă nu m-a întrebat dacă nu mă tem cumva că le voi şterge papucii românilor sau că le voi fi servitoare. Oricum, nu cred că răspunsurile pe care le-am dat vor fi luate în calcul la analiza şi rezultatele finale. Nu asta a aşteptat tânărul de la mine. Nu ştiu de ce, dar am impresia că i se păruse, după cum arăt (cu ochi albaştri şi părul blond), că voi răspunde cu totul altfel. Adică, aşa cum le trebuia lor, autorilor sondajului respectiv.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns