Un sfert de secol dedicat Crucii Roşii

„O bătrînică dintr-un sat moldovenesc, situat în preajma oraşului Ungheni, a transmis trei ruble şi două prosoape. Pentru ajutorarea românilor”. Aşa începea un articol publicat acum 20 de ani, în luna ianuarie 1990, în una dintre cele mai prestigioase publicaţii sovietice – „Sobesednik”, care avea la acel moment un tiraj de 1 milion 300 mii de exemplare.
Era vorba de o acţiune a Crucii Roşii locale, organizată de preşedintele acesteia, Elena Gavrişov. „Grăbiţi-vă să faceţi bine!”, este un apel al Crucii Roşii din Ungheni, publicat în presa timpului tot în acelaşi an, 1990. Au urmat zeci de alte apeluri, an de an: „Să ne amintim de cei uitaţi de soartă”, „Să nu uităm de omenie”, „Oameni buni, ajutaţi-ne”, „Să le întindem mîna bătîrnilor solitari”, „Grăbiţi-vă să faceţi bine” şi tot aşa mai departe.
Au urmat zeci şi sute de acţiuni. Citez din presa timpului: „Cadouri de Crăciun”, „Au ajuns să mănînce gratis”, „Bolnavii de tuberculoză au motive de bucurie”, „Ajutoare pentru sinistraţi”, „Ajutoarele Cruciii Roşii valorează 50 mii de lei”, „Ajutor frăţesc”, „În numele vieţii”, „Traseul carităţii” şi tot aşa mai departe.
În spatele tuturor acestor apeluri, în spatele tuturor acestor acţiuni s-a aflat totdeauna Elena Gavrişov, omul care deja de 25 de ani reprezintă la Ungheni cea mai numeroasă şi mai veche organizaţie umanitară internaţională – Crucea Roşie. În cartea sa de muncă este menţionată data exactă: 20 ianuarie 1986.
Fiind de specialitate felcer, dînsa s-a inclus chiar din prima zi în activitatea Crucii Roşii. La început, ca voluntar, timp de şapte ani, la Călăraşi. Revenind la baştină, la Ungheni, i s-a propus funcţia de  preşedinte al Crucii Roşii. A acceptat fără să şovăie. „Cunoşteam lucrul în acest domeniu”, spune.
De atunci, face un lucru mare, ajutînd oamenii căzuţi la nevoie. „Cîte ajutoare au trecut prin mîinile dumneavoastră de-a lungul anilor?”, o întreb. Stă puţin pe gînduri, apoi răspunde: „Tare multe”. Îşi deapănă amintirile. Pe unde numai nu a ajuns, împărţind ajutoare? A cutreierat raionul Ungheni în lung şi-n lat. A fost şi în raioanele ce au avut de suferit în urma calamităţilor natiurale. A trecut, cu ajutoare, şi Prutul. „Am colaborat mult cu primăriile. Timp de zece ani, am distribuit prînzuri gratuite bătrînilor solitari, copiilor din familii defavorizate, persoanelor cu dizabilităţi. Am pregătit zeci de voluntari ai Crucii Roşii”, povesteşte.
O întreb de salariu. „Salariul? Cu cîţiva ani în urmă, primeam 350 de lei. Acum – 470 de lei, cu condiţia că adun cotizaţiile necesare”. Nu regretă însă că a ales să-şi dedice o bună parte din viaţă Crucii Roşii. „ Satisfacţia e foarte mare cînd ştii că ai putut să ajuţi pe cineva”, explică.