O zi din viaţa unui comisar de poliţie
Este vorba de Iurie Derenev, omul care se află în fruntea Comisariatului de Poliţie Ungheni de aproape doi ani. L-a înlocuit pe regretatul Ghenadie Cracan şi a rămas la datorie în cele mai fierbinţi zile ale anului 2009. Să ne amintim doar de 7 aprilie. Atunci l-am văzut pentru prima oară – la vama Sculeni, cînd tinerilor noştri ce-şi făceau studiile în România nu li s-a permis să vină acasă. De cealalată parte, alţi tineri, din Ungheni, veniseră la Sculeni decişi să… facă ordine.
Dînsul, împreună cu zeci de poliţişti, s-au postat pe drumul spre punctul vamal, pentru a nu permite degenerarea evenimentelor. Recunosc, atunci mi s-a părut antipatic.
A fost prima impresie pe care mi-am format-o despre acest om. Drumurile noastre s-au intersectat de atunci de doar cîteva ori. Acum, cu ocazia jubileului de 20 de ani ai poliţiei moldovenşti, am hotărît să „intervin”, pentru cîteva clipe, în viaţa comisarului de poliţie din Ungheni. Ce credeţi? Iurie Derenev s-a dovedit a fi un povestitor de excepţie, un om modest, sincer, îndrăgostit de munca sa. Nu exagerez cu nimic.
Citiţi rîndurile ce urmează şi vă veţi convinge.
„Încep serviciul la ora 7.30. La această oră sînt deja prezent în Comisariat. Ofiţerul de serviciu îmi raportează care e situaţia în raion, după care analizăm ce s-a întîmplat în ultimele 24 de ore. La ora 8.00, şefii de servicii şi comisariii adjuncţi intră pe cinci minute la mine, la o şedinţă operativă, stabilim cu ce trebuie să ne ocupăm, care sînt problemele, soluţiile, după care ne continuăm activitatea…”, povesteşte Iurie Derenev. Pare ceva obişnuit, dar după acest ceva obişnuit se ascunde o muncă de maximă intensitate.
De dimineaţă pînă seara, uşa comisarului nu se mai închide. Unul intră, altul iese. Telefonul sună încontinuu. Cineva se ceartă cu vecinul şi crede că a fost nedreptăţit – se adresează la comisar, altcuiva i s-a aplicat o amendă – tot la comisar vine să se plîngă, s-a întîmplat un caz ieşit din comun – comisarul trebuie să fie informat. Şi tot aşa, de dimineaţă pînă seara.
„La ce oră se încheie ziua dumneavoastră de muncă?”, întreb. „Depinde cum finisăm tot ce ne-am planificat. Cînd se produc infracţiuni grave, muncim şi cîte două zile fără întrerupere. Lucrăm pînă nu ieşim la un numitor comun”, urmează răspunsul. De obicei însă, ziua de muncă se termină pe la ora 20.00. „De la 7.30 pînă la 19.30 garantat sînt aici”, accentuează dînsul. Şi asta, în timp ce, conform fişei de post, orarul de lucru al comisarului este de la ora 8.00 pînă la 17.00. „Nu s-a întîmplat niciodată să muncesc în conformitate cu acest orar”, zîmbeşte, după care continuă: „Nici nu poate fi aşa”.
Ca să fie şi mai explicit, vine cu un exemplu. În primăvara anului trecut, la Ungheni a fost depistat un cadavru. Se afla în acel loc de zile bune. Timp de 24 de ore s-a lucrat intens, fără pic de odihnă, pentru a fi stabilite toate circumstanţele şi identitatea persoanei respective. „Nu putem lăsa totul baltă ca să ne ducem să ne odihnim”, face o remarcă Iurie Derenev. Aşa e în toate cazurile: grupul operativ nu revine acasă pînă nu sînt stabilite circumstanţele unei infracţiuni, pînă nu se clarifică ce s-a întîmplat de fapt. Credeţi că în astfel de momente comisarul poate sta liniştit acasă?
„Eu nici sîmbăta, nici duminica nu stau acasă. Sîmbăta sînt la Comisariat pînă pe la ora 16.00, duminica – cel puţin pînă la prînz”, recunoaşte.
„Cum vă suportă familia?”, îl întreb. Zîmbeşte larg, apoi răspunde: „Este o întrebare pentru toţi poliţiştii. Nu întîmplător, vreau ca acum, cu ocazia Zilei poliţiei, să organizăm şi o serată împreună cu familiile, să le mulţumesc soţiilor noastre că rezistă, că ne susţin”.
Iurie Derenev are o fiică de 20 de ani, care deja păşeşte pe urmele tatălui. Este studentă în anul doi la Academia de Poliţie. Şi feciorul, elev în clasa a X-a la Liceul „Mihai Eminescu”, se pare că tot pe această cale va porni. De 22 de ani este în poliţie şi domnia sa. Şi-a ales această meserie, graţie fratelui mai mare, Mihai, care a fost şi el comisar de poliţie la Ungheni. O adevărată dinastie de poliţişti.
„Eu vin la lucru, în fiecare zi, cu bucurie”, mărturiseşte comisarul. Şi asta, la un lucru unde ai de a face cu oameni certaţi cu legea, cu infractori, cu scandalagii, cu ucigaşi chiar. Iurie Derenev însă vede partea frumoasă a meseriei sale: „E cea mai mare satisfacţie cînd ştii că ţi-ai făcut datoria, cînd ştii că ai ajutat un om, că l-ai făcut să creadă că există dreptate pe acest pămînt”.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns