Oameni cu suflet mare, cu cuget şi conştiinţă curată

Pe 3 octombrie, în prima duminică a lunii octombrie, întreaga ţară va marca Ziua profesională a pedagogului. Multe se vor spune în această zi, căci munca adevăratului pedagog este o artă. În pofida greutăţilor, în pofida crizei, pedagogul îşi face datoria cu dăruire şi profesionalism, obţinînd realizări frumoase în instruirea şi educarea tinerelor generaţii.
Deşi e greu şi unii nu rezistă, totuşi mulţi aleg să rămînă aici, pentru a le oferi celor ce vin din înţelepciunea pe care o au.
În raionul Ungheni, activează, la ora actuală, 1284 de cadre didactice şi se observă o uşoară creştere a numărului acestora, comparativ cu anii precedenţi. 84,3% dintre aceştia au studii superioare şi doar 1% – studii medii. Cota tinerilor specialişti e de numai 6%, iar 22% dintre pedagogii raionului sînt deja pensionari. Anul acesta, conform datelor statistice, oferite de Direcţia Generală Raională Învăţămînt, Tineret şţi Sport, au fost angajaţi în serviciu 27 de tineri specialişti, dintre care cinci în instiuţiile din oraş. 20-21 de ani e vîrsta lor medie.
Ştiaţi că cel mai în vîrstă pedagog aflat în activitate are 78 de ani şi se numeşte Tatiana Coban, profesoară de limba şi literatura română la Liceul “Mihai Eminescu” din Ungheni? Continuă să muncească şi un alt longeviv, Alexei Ghebos de la Cioropcani. La cei 75 de ani ai săi, dînsul  predă elevilor din localitate chimia şi biologia.
Indiferent dacă are 20 sau 75 de ani, pedagogul rămîne mereu pedagog. Indiferent dacă lucrează în şcoală sau în altă parte, pedagogul rămîne mereu pedagog.
Sperăm să vă convingeţi din rîndurile ce urmează.
Pedagogii care nu lucrează pedagogi
În orice domeniu, de la piaţă pînă în înalte funcţii de stat veţi întîlni oameni cu studii pedagogice, oameni care au muncit cîndva în şcoală, dar care, din anumite motive, au ales, la un moment dat, altă activitate.
Le-au folosit la ceva studiile pedagogice în activităţile ulterioare? Nu au regretat niciodată că au abandonat pedagogia? S-au gîndit vreodată să revenă acolo de unde au pornit, în şcoală? Sînt întrebări pe care le-am adresat un persoane ce s-au impus în alte domenii.
Svetlana CIOBANU, directorul Centrului de Resurse pentru Dezvoltarea Durabilă Locală şi Regională Ungheni, consilier raional (profesoară de limbă şi literatură română timp de peste 20 de ani):
Profesia de pedagog stă la baza funcţiei mele actuale, pentru că obiectivul principal al Centrului  este să ne ocupăm de creşterea capacităţii cetăţenilor vizavi de implicarea lor în treburile publice. Este o educare continuă, fie civică sau de participare. Doar că s-au schimbat subiectele, s-au schimbat “elevii”.
Să regret? Eu, de fapt, niciodată nu am abandonat pedagogia. Pînă la ora actuală mă consider tot profesoară, doar că acum mă ocup de educaţia mai multor categorii de populaţie. Este adevărat, e un alt soi de educaţie, foarte interesant. Doar că nu mai am în faţa mea acei elevi sau studenţi, acele cadre didactice cu care am interacţionat de-a lungul anilor.
Mi-ar plăcea să predau limba şi literatura română în continuare, dar genul de activitate pe care îl am nu îmi permite acest lucru, pentru că sînt foarte des plecată în deplasări. Acesta este principalul motiv, pentru care nu practic profesia de pedagog.
Serghei CLADCO, directorul filialei Ungheni a Camerei de Comerţ şi Industrie (profesor de geografie şi biologie timp de 11 ani):
Graţie studiilor pedagogice, cît şi a experienţei acumulate în şcoală, mi-a fost mult mai simplu să comunic, să fiu un bun vorbitor, dar şi ascultător. E o artă adevărată să vorbeşti, dar şi să asculţi. Cred că este cea mai mare reuşită a mea.
Nu am regretat niciodată că am plecat din şcoală, pentru că oriunde am muncit am avut tangenţe, directe sau indirecte, cu învăţămîntul public, cu cadrele didactice. Mulţi ani am lucrat în adminsitraţia publică, eram responsabil de acest domeniu. Pe cît a fost posibil, am contribuit şi eu la dezvoltarea învăţămîntului în raion.
Să revin de unde am pornit? Am o vîrstă la care ar fi ridicol să spun că aş vrea să revin în şcoală. Dar aş îndemna autorităţile de toate nivelurile să găsească toate posibilităţile pentru a aduce în şcolile noastre cei mai buni pedagogi. Or, fFără pedagogi buni societatea nu are nici un viitor.
Tudor GAVRILIUC, secretarul Consiliului orăşenesc (profesor de istorie timp de 4 ani):
Profesia de pedagog mă ajuă atît la serviciul actual, cît şi în viaţa de toate zilele. Eu cred că fiecare funcţionar trebuie să cunoască cît de cît şi pedagogia, pentru a o aplica în discuţia cu cei din jur. A cunoaşte pedagogia înseamnă a cunoaşte şi psihologia. Iar atunci cînd cunoşti psihologia omului, cred că este un lucru destul de bun, pentru că doar aşa poţi să te pui în locul omului şi să-i înţelegi mai bine problema.
În prezent, nu pot să spun că am mari regrete, pentru că am abandonat cîndva  profesia de pedagog. Dacă mi s-ar oferi posibilitatea să activez în pedagogie, cred că m-aş gîndi foarte bine. A trecut destul de mult timp de cînd am plecat din şcoală, iar în programele de studii s-au făcut multe schimbări.
Natalia Chiosa