Opinii / Daniela Dubanjiu: „Sunt lucruri care nu trebuie spuse”

În ultima vreme aud tot mai des aceeași idee: „Eu spun lucrurilor pe nume” sau „Eu spun exact ce gândesc”. De parcă sinceritatea ar justifica orice vorbă. De parcă, dacă ceva este adevărat, trebuie neapărat spus.

Dar nu este chiar așa.

Cred că există lucruri care nu trebuie spuse. Nu pentru că ar fi false și nu pentru că adevărul trebuie ascuns. Ci pentru că nu orice adevăr este necesar sau folositor în orice situație.

Mulți oameni confundă sinceritatea cu lipsa de tact. Cred că dacă le trece ceva prin minte, trebuie să spună imediat. Dar a fi sincer și a răni pe cineva fără motiv sunt două lucruri diferite.

În viața de zi cu zi întâlnim multe situații în care un comentariu poate fi adevărat, dar inutil. Dacă nu rezolvă nimic, nu ajută pe nimeni și nu schimbă lucrurile în bine, atunci de ce simțim nevoia să-l spunem?

Poate pentru că vrem să avem dreptate. Poate pentru că vrem să părem mai deștepți. Sau poate pentru că nu ne gândim suficient la efectul pe care îl au cuvintele noastre asupra celorlalți.

Înainte să spunem ceva, ar merita să ne întrebăm: Este adevărat? Este necesar? Este util? Dacă răspunsul este „da” doar la prima întrebare, poate că tăcerea este o alegere mai bună.

Unii cred că oamenii care aleg să nu spună tot ce gândesc sunt falși sau ipocriți. Eu cred exact opusul. Să alegi cu grijă ce spui nu înseamnă să minți. Înseamnă să ai respect pentru cei din jur.

Fiecare om duce propriile sale griji, nesiguranțe și probleme. Nu avem întotdeauna nevoie să auzim orice observație care ne este adresată.

Maturitatea nu înseamnă să spui tot ce gândești. Înseamnă să știi când merită să vorbești și când este mai bine să taci. Uneori, cel mai înțelept lucru pe care îl poți spune este nimic.

Asta nu înseamnă că trebuie să evităm adevărul sau discuțiile dificile. Sunt momente în care adevărul trebuie spus, chiar dacă doare. Atunci când cineva greșește, când există o problemă care trebuie rezolvată sau când o persoană are nevoie de un sfat sincer. În astfel de situații, cuvintele au un scop: să ajute, nu să rănească.

Diferența este simplă. Un adevăr spus pentru a construi este util. Un adevăr spus doar pentru a provoca disconfort este gratuit.

Din păcate, trăim într-o perioadă în care mulți confundă brutalitatea cu sinceritatea. Se mândresc că nu au filtre și că spun tot ce gândesc, indiferent de reacția celor din jur. Dar lipsa filtrelor nu este o calitate.

Bunul-simț, empatia și respectul nu ne fac mai puțin sinceri. Din contră, ne fac mai umani.

Poate că nu avem nevoie de mai mulți oameni care spun tot ce gândesc. Poate că avem nevoie de mai mulți oameni care se gândesc înainte să vorbească.

Pentru că, până la urmă, nu tot ce poate fi spus trebuie spus.