Locul 1 la concursul raional „Cel mai activ cititor”. Ce înseamnă lectura pentru colega noastră, Tatiana Tesliuc

Ce înseamnă lectura pentru Tatiana Tesliuc

„Lectura, pentru mine, seamănă cu un dans. De fiecare dată când deschid o carte, sunt invitată la un vals aparte, nu pe note muzicale, ci în ritmul cuvintelor care transmit emoții și sensuri. Fiecare carte este o melodie nouă în care fiecare personaj îmi întinde mâna și mă invită să-i trăiesc povestea. Am râs și am plâns alături de ei, m-am bucurat și am suferit, am învățat lecții pe care viața, poate, nu ar fi avut timp să mi le ofere altfel. În acest dans tainic dintre cititor și carte, timpul parcă se oprește, iar eu uit de mine și devin parte a poveștii.

De fiecare dată când citesc, trăiesc experiența unei călătorii. Uneori mă regăsesc într-o lume apăsătoare și plină de întrebări, așa cum am simțit citind Crimă și pedeapsă de Fiodor Dostoievski, când am pășit pe străzile cenușii ale Petersburgului alături de Raskolnikov și i-am împărtășit frământările, vinovăția și căutarea disperată a iertării. Alteori, lectura mă aduce lângă inimi mici și curajoase, precum în Pantofiorii roșii de Maria Housden, unde o fetiță de trei ani, diagnosticată cu cancer incurabil, m-a învățat despre curaj, iubire, sprijinul familiei și cât de prețioasă este fiecare clipă trăită.

În Invitație la vals de Mihail Drumeș, am simțit emoția primelor iubiri, dar și fragilitatea sufletului tânăr și modul în care alegerile noastre afectează destinul.

Am călătorit și în lumi unde istoria doare, dar trebuie înțeleasă. Băiatul în pijamale în dungi de John Boyne, m-a așezat în fața tragediilor Holocaustului, m-a făcut să văd prin ochii copiilor nevinovați și să simt nedreptatea unei lumi crude. În Trei de Valérie Perrin, am descoperit complexitatea prieteniei, felul în care drumurile oamenilor se despart și se regăsesc, purtând cu ele secrete și promisiuni uitate. Din Apă proaspătă pentru flori am învățat cât de importantă este reziliența în fața pierderii și singurătății, cum gesturile simple și atenția față de ceilalți pot aduce speranță și în viața noastră.

Apoi, Călărețul de aramă de Paullina Simons m-a purtat din nou la Petersburg, în timpul celui mai cumplit asediu, acolo unde dragostea dintre Tatiana și Aleksandr înfruntă foamea, frigul și moartea. Grădina de iarnă de Kristin Hannah mi-a arătat cum poveștile nespuse pot despărți generații, dar odată rostite, pot vindeca și reconstrui legături pierdute.

Călătoria mea prin cărți nu se oprește aici. Lista lecturilor și a lecțiilor primite se îmbogățește continuu, cu sciitori notorii care mă poartă în lumi diverse și mă fac să cresc sufletește.

Lectura nu este, pentru mine, doar o simplă bifă pe lista bibliotecii personale. Ea este un drum al descoperirii de sine, o oglindă în care îmi privesc gândurile, dar și o fereastră spre lumi pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată altfel. Când deschid o carte, simt că pășesc pe o punte între ceea ce sunt și ceea ce pot deveni. Uneori, cartea mă contrazice, mă provoacă să gândesc altfel, să îmi pun întrebări incomode și să caut răspunsuri mai adânci. Alteori, mă alină și îmi confirmă trăirile, ca și cum aș fi descoperit în pagini un ecou al sufletului meu.

Prin lectură am învățat să empatizez cu oameni pe care nu i-aș fi întâlnit niciodată, să simt frică, dezgust, tristețe, dezamăgire, trădare. Or, din contra, bucurie, mândrie sau speranță în locuri și timpuri diferite, iar aceste experiențe m-au format și continuă să o facă. Mă simt uneori alături de copii care își pierd inocența în fața cruzimii lumii, alteori în pielea unor personaje care luptă cu sine pentru a face ceea ce este corect. Cărțile m-au învățat să privesc lumea cu ochi mai înțelegători, să nu judec prea repede și să caut motivele din spatele acțiunilor oamenilor.

Fiecare poveste trăită în pagini îmi oferă o lecție despre răbdare, iubire și iertare. Mă ajută să înțeleg complexitatea emoțiilor umane, să recunosc fragilitatea și totodată puterea fiecărui om, indiferent de locul sau epoca în care trăiește. Experiențele literare devin astfel un fel de antrenament al sufletului, pregătindu-mă să primesc și să înțeleg mai profund propriile mele trăiri și pe cele ale celor din jur.

Lectura nu e doar o pasiune, ci o forță care modelează gândirea și caracterul. Ea te învață răbdarea, empatia, înțelepciunea și curajul. Citind, înveți să trăiești nu doar o singură viață, ci sute, mii, iar această bogăție lăuntrică devine comoara ta pentru totdeauna. Lectura te pregătește pentru viață, pentru întâlnirile cu oamenii și pentru luptele cu tine însuți. Ea te ajută să visezi, dar și să înțelegi realitatea. Este un fel de busolă care mă ghidează, de fiecare dată, spre o versiune mai bună a mea însămi.”