Editorial / Lucia Bacalu: Femeia de la sat

Intuiesc că se vor găsi persoane care să spună că femeia e femeie oriunde și că prin frazeologisme gen „femeia de la sat” nu facem decât să dăm dovadă de discriminare. Și, totuși, femeia de la sat există, indiferent dacă ne place sau nu acest fapt.

De foarte multe ori ne-o imaginăm așa cum au descris-o în operele lor scriitorii noștri: cu batic, în haine simple și ieftine, în ciupici sau în galoși, chinuită, cu multe probleme și sarcini. Din păcate, o bună parte dintre femeile din mediul rural așa și sunt. Nu că și-ar dori, dar pentru că a trăi în mediul rural de la noi este o adevărată provocare, este o luptă continuă. Ele, femeile, sunt cele mai des afectate de sărăcie, pentru că în sate nu prea găsești suficiente locuri de muncă bine plătite. Ele devin cel mai des victime ale violenței domestice. Ele au fost și continuă să aibă grijă de soți, de copii, de nepoți, de casă, de grădină, de mâncare… Ele, așa cum le place unora să zică, sunt păstrătoare de tradiții. O fi, dar nici chiar așa. Suntem, totuși, în secolul al XXI-lea.

Statisticile ne spun că mai puțin de jumătate dintre femeile din zonele rurale ale Moldovei au studii superioare, comparativ cu două treimi dintre femeile din mediul urban. Un pic mai mult de jumătate dintre ele sunt angajate oficial. În mediul urban, peste 90% dintre femei au un loc de muncă oficial și stabil. Ce să mai zici? Aproape jumătate dintre femeile de la sat lucrează în agricultură și, în multe cazuri, neformal, ceea ce înseamnă că, în caz de boală sau atunci când trebuie să se pensioneze, se trezesc cu posibilități limitate.

Ce-i de făcut? Simplu. Trebuie să fie asigurat accesul femeilor la educație, la calificări și recalificări.

Este adevărat, locurile de muncă în sate sunt reduse. Dar orice femeie, dacă-și dorește și are curaj, poate să-și găsească rostul și la țară. Un exemplu. În ultimii ani, sunt foarte solicitate covoarele de altă dată. Arta țesutului la războaie nu a dispărut cu totul. De ce să nu o reînviem? Cu siguranță, ar fi o afacere prosperă.
Că tot vin alegerile, voi menționa și necesitatea participări femeilor într-un număr cât mai mare în procesul electoral. Este absolut necesar să fie ascultate și auzite vocile femeilor. Dar pentru aceasta, femeile trebuie să fie mai vocale, trebuie să înțeleagă că ele, doar ele, sunt stăpânele vieții lor și nimeni nu are dreptul să le impună regulile sale de joc.

Cu siguranță, în fiecare sat există multe femei active, femei ce-și doresc schimbarea, femei inteligente, bine intenționate. Doar că o parte dintre ele sunt mult prea modeste. Și se lasă ușor învinse ori convinse că nu e de nasul lor să fie primare, consiliere sau antreprenoare.
Dar marea majoritate dintre cele care s-au ambiționat și au ajuns acolo unde și-au dorit au demonstrat cu vârf și îndesat că se poate, că sunt foarte bune în posturile în care sunt.

Înainte de a încheia, voi reda istoria unei cunoștințe de ale mele. Cu ani în urmă, căsătorită fiind la țară, cu un bărbat violent, se transformase într-o umbră. Nu o interesa nimic altceva decât copiii, vaca, gospodăria, mâncarea și… să-i fie pe plac soțului. Ea, care fusese la școală eminentă, o fie veselă și foarte activă! De dragul soțului, care adunase o grămadă de datorii, ea a decis să plece în Italia, să facă bani. Peste un an, devenise de nerecunoscut. Îi reapăruse zâmbetul pe buze și scânteia în ochi. Nimerise într-un mediu propice pentru a se manifesta. Dăduse peste oameni care au susținut-o și i-au redat încrederea în sine. De atunci a devenit alta. Independentă, activă, implicată. Deci se poate. Iar pentru asta nu e neapărat de a pleca în străinătate. Se poate și la noi acasă.