Povestea Elenei Vasilachi. A învățat să ignore vorbele celor care nu credeau în ea și să se concetreze pe propriile obiective

Elena Vasilachi, o tânără de 26 de ani din Călărași, a demonstrat că limitele există doar pentru a fi depășite. Deși a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală infantilă, nu a lăsat acest diagnostic  să o definească.

Copilăria și obstacolele întâmpinate în sistemul educațional

Copilăria și-a petrecut-o în satul Bușila, raionul Ungheni, unde a întâmpinat dificultăți în integrarea educațională. „Eu nu am frecventat grădinița, am omis această treaptă. Ceea ce îmi amintesc eu, din ce îmi spuneau părinții, e că nu am fost primită, deoarece grădinița nu era pregătită pentru a primi copii cu careva necesități.

Primii pași în educație i-a făcut în clasa I, însă experiența nu a fost una deloc ușoară. Diferențele față de colegi au devenit evidente, iar dificultatea de a ține pixul în mâna dreaptă i-a atras critici și descurajări. „Până când am ajuns la școală, nu înțelegeam că mă deosebesc de ceilalți copii”, afirmă tânăra.

Trecerea la Călărași și dorința de a învăța mult mai mult

Imediat după finalizarea clasei I-îi, împreună cu familia se mută la Călărași, iar clasa a II-a a început să o frecventeze la Centrul specializat de Zi „Dorința”. Aici a avut parte de un mediu mai prietenos, însă oricum se simțea diferită. Simțea mereu că își dorește mai mult, că poate mai mult. După clasele primare, a fost integrată în gimnaziu, unde și-a continuat studiile alături de elevi tipici. A ales să „închidă” ochii și să se prefacă că nu aude unele nedreptăți la adresa ei. „Cu toate că mă durea, îmi spuneam mereu că trebuie să rabd și să țintesc spre realizarea scopului meu”, povestește Elena. Înregistra reușite pe parcursul studiilor și o făcea doar pentru ea. „Atunci când reușeam să îndeplinesc sarcinile propuse sau să trec peste anumite obstacole, simțeam un sentiment de mândrie. Oricum, au fost foarte multe momente grele, marcate și de emoții.  Prin orice obstacol și greutate pe care am întâlnit-o, m-am format și m-am călit, ca să ajung cine sunt eu azi”, mai spune tânăra.

Ambiția de a continua studiile în pofida prejudecăților

După finalizarea gimnaziului, în ciuda vocilor care îi sugerau să se oprească, Elena a ales să meargă mai departe, urmând liceul. „Voiam să le arăt că fizicul nu are nicio legătură cu ceea ce se află în interiorul meu și că stereotipurile privind persoanele cu dizabilități pot fi spulberate”, mai menționează tânăra.

A învățat să ignore vorbele celor care nu credeau în ea și să se concentreze pe propriile obiective. „Eu am fost cea care m-am susținut, m-am încurajat ca să obțin ceea ce mi-am propus, în pofida faptului că mulți nu credeau în mine”, remarcă ea.

Însă nu a fost înconjurată doar de oameni care îmi puneau anumite limite. Au existat în viața ei și oameni extraordinari, care au susținut-o în drumul ei văzând potențial în Elena. Și acum sunt alături de ea, o încurajează și o susține. „Oricum, în orice situație grea, mereu este ceva sau cineva care ne arată că nu suntem singuri”, spune Elena, după care adaugă: „Dacă mi se întinde o mână de ajutor, înseamnă că vine de la Dumnezeu și o accept. În momentele dificile, parcă îmi sunt auzite gândurile, iar oamenii buni apar la momentul potrivit. Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng de greutăți, de probleme”.

Cu timpul, Elena a înțeles că schimbarea trebuie să vină din interior. Acceptarea propriei persoane a fost un pas esențial în parcursul ei, iar acest lucru a influențat și modul în care oamenii au început să o privească: „Știți, am înțeles că mai întâi de toate eu sunt cea care trebuie să-mi schimb atitudinea față de mine, să mă accept așa cum sunt, să-mi cunosc punctele forte, dar și slabe. Eu m-am deschis față de oameni și am observat că lumea din jurul meu a devenit mai receptivă”,

Deși copilăria i-a fost marcată de neînțelegere și neacceptare, Elena afirmă că lucrurile s-au schimbat treptat în societate. „Ceea ce mă bucură e că societatea noastră privește altfel persoanele cu nevoi speciale, sunt mai deschise, poate se datorează și incluziunii în școli, grădinițe. Acum se pune accent și pe integrarea acestor persoane în câmpul muncii. Dar în anii copilăriei mele, m-am ciocnit cu diverse probleme, cu neacceptare, neînțelegere. M-a durut într-un fel, dar această experiență m-a călit, mi-a oferit un mod de a observa altfel ceea ce se petrece în jurul meu începe de la noi”, susține tânăra.

Alegerea psihologiei – între dorința de a se înțelege pe sine și de a-i ajuta pe alții

Curiozitatea de a se înțelege mai bine pe sine și de a-i ajuta pe alții a îndreptat-o să urmeze o carieră în psihologie. A absolvit Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM), obținând și un master în psihologie clinică. După terminarea studiilor, Elena s-a întors la Călărași și a început să lucreze la Centrul de Zi „Dorința” ca psiholog. Acolo a activat timp de un an.

O nouă etapă a început odată cu oferta de a lucra ca psihopedagog la grădinița „Guguță”, unde a fost primită cu brațele deschise.

Aici, de aproape doi ani, Elena își găsește împlinirea alături de copiii cu cerințe educaționale speciale, dedicându-se să le ofere atenția și suportul de care au nevoie. În fiecare zi, interacțiunile cu copiii îi reamintesc că fiecare persoană are ceva unic de oferit și că empatia, răbdarea și pasiunea pot schimba vieți. „Îmi place să lucrez cu copiii, îmi place să le acord atenția cuvenită și să-i descopăr. Sunt alături de ei, îi susțin emoțional, realizez diferite activități care corespund necesităților lor specifice. Eu nu prea pot să îmi amintesc lucruri frumoase despre propria mea copilărie, dar pot să le creez lor amintiri frumoase, și să-i ajut să se integreze mai ușor în societate, să nu se simtă diferiți”, mai adaugă ea.

În afară de activitatea profesională, Elena își cultivă pasiunea pentru lectură și se dedică exercițiilor de reabilitare, menținând astfel echilibrul fizic și mental. Chiar și în momentele dificile, când condițiile de deplasare devin provocatoare, sprijinul oamenilor buni și credința în sine o ajută să treacă peste orice obstacol. Pentru ea, fiecare ajutor primit este o binecuvântare, iar fiecare zi reprezintă o nouă oportunitate de a crește și de a inspira.

Tatiana Tesliuc