Expert: „Chiar dacă pensiile moldovenilor se majorează, se indexează, tot nu de ajuns pentru un trai decent”

Se majorează, se indexează, dar tot nu de ajuns pentru un trai decent. Pensia este un sistem de protecție socială destul de recent. De exemplu, cel din Moldova are mai puțin de 80 de ani. Conform standardelor internaționale, pentru ca un pensionar să aibă un trai decent, statul trebuie să-i asigure o pensie egală cu 40% din salariul mediu lunar pe economie. Or, ponderea pensiei din salariu, ne arată nivelul de trai al unui pensionar, scrie tv8.md.

„În Republica Moldova această pensie de peste 40% chiar, a fost doar o scurtă perioadă de 10 ani. Din 85 până în 95. Ea a crescut treptat și doar în 85 a ajuns 40%, a urcat mai sus și în perioada 90-95 a fost chiar peste 50% din salariu, dar nu de aceea că pensia era mare, dar salariul atât de tare s-a prăbușit și pensionarii comparativ cu restul au trăit tot foarte rău, dar puțin, puțin mai bine, dar tot foarte rău. S-a prăbușit și pensia și salariile tot, dar pensionarii, statul cumva îi proteja”, susține Veaceslav Ioniță.

Expertul economic afirmă că anul 2000 a fost unul de cumpănă, deoarece pensia reprezenta doar 25% din salariul mediu – insuficient pentru a acoperi nevoile zilnice. În primul mandat al guvernării comuniștilor, situația pensionarilor s-a îmbunătățit vizibil. Din 2001, pensiile au crescut anual în medie cu 21,8%, atingând în 2005 un maxim istoric de 33% din salariul mediu. În 2020, pensia reprezenta 29% din salariul mediu pe economie, iar în prezent acest indicator a ajuns la 32%.

Totuși, de ce statul nu poate asigura o pensie decentă, conform standardelor internaționale? Cauza principală este lipsa persoanelor angajate. Dacă în 1990 pentru pensia unui bătrân lucrau trei persoane, în prezent raportul este de aproape 1 la 1. Din cauza problemelor demografice, guvernul a fost nevoit să revizuiască politica de indexare.

Până în 1999, indexarea pensiei era raportată la salariu. Cu cât creștea salariu mediu, atât creștea și pensia. De exemplu, dacă salariul mediu se mărea cu 10% și pensia creștea cu 10%. Adică, odată cu creșterea bunăstării angajaților, creștea și bunăstarea pensionarilor.

Din 1999, din cauza lipse forței de muncă, această formulă nu mai putea să fie aplicată. Prin urmare, indexarea pensiei se raporta la punctul de mijloc dintre salariu și inflație. De exemplu, dacă salariul creștea cu 10%, iar inflația cu 4%, atunci pensia se indexa cu 7%. Drept rezultat: un pensionar o ducea mai greu decât un angajat.

Expresul