Expoziția personală de icoane a unei tinere din Ungheni a fost vernisată la Maramureș

La doar 12 ani, Nica Grosu, elevă la Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru” din Ungheni, și-a vernisat expoziția personală  „Icoana din sufletul copilului”, în Maramureș, România, la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetul Marmației. Expoziția a cuprins 33 de icoane și este cea de doua expoziție personală organizată în cei ani de studii, prima fiind chiar la Școala de Arte din Ungheni.

„Am avut la început emoții, dar cei de acolo m-au făcut să mă simt foarte bine și așa am uitat de ele. Pot să spun că, într-adevăr, aflându-mă în mijlocul lucrărilor realizate de mine, m-am simțit specială. Această expoziție mi-a oferit un imbold de a nu mă opri aici, ci de a continua și de a lucra cu și mai multă pasiune”, spune Nica despre experiența trăită la Sighetu Marmației.

„Atunci când am intrat în cabinet și am văzut ce lucrări extraordinare realizează Nica, am hotărât că acest talent trebuie și merită arătat, mai ales că astfel de copiii sunt unici și speciali. Iată că, ne-am gândit că, așa ne-a venit ideea să realizăm o expoziție personală. Eram în căutarea unui centru în care am putea să desfășurăm această expoziție și uite așa, întâmplarea a făcut ca să găsim anume pe acel din Sighetu Marmației. Lucrările Nicăi sunt și acum acolo, iar vizitatorii din România și nu doar, pot admira aceste lucrări”, spune Cristina Dragomir, directoarea Școlii de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”.

Adrian Lupu, parohul Bisericii „Buna Vestire” din Ungheni a însoțit-o și a încurajat-o pe Nica Grosu în cadrul expoziției. „De la primele lucrări ale Nicăi, până la cele efectuate în prezent, se observă un progres. Prin lucrările realizate de ea se arată puritatea sufletului unui copil, iar ceea ce s-a redat a fost sinceritate și cum vede ea icoana, prin prisma unui copil. Desigur, sunt niște încercări, doar ea nu are experiență sau studii în acest domeniu dar, cu siguranță, este un început.  Nu o cunoșteam foarte bine pe Nica înainte de expoziții, însă faptul că ea cunoștea atât de bine viața sfinților pe care i-a pictat, chiar m-a impresionat în cel mai plăcut mod. Ne bucurăm foarte mult că ea și-a prezentat cu succes această expoziție și cel mai mult, putem vedea prin lucrările sale, acea puritate și curățenia sufletului unui copil”, a subliniat și Andrian Lupu, parohul Bisericii „Buna Vestire” din Ungheni, care a însoțit-o în România.

Cristina Dragomir a ținut să sublinieze că Școala de Arte Plastice din Ungheni nu are un curs de iconografie, însă tinde spre acest lucru. „Ceea ce s-a lucrat cu Nica a fost făcut adăugător și nu a fost realizat în cadrul unui curs. Totuși, în parteneriat cu Episcopia de Ungheni și Nisporeni, am realizat un master – class cu ajutorul unui specialist în iconografie. Copiii, într-adevăr, au fost foarte implicați și și-au dorit să realizeze lucrări anume în stil bizantin. Avem doritori de a participa la asemenea curs, iar pe viitor ne dorim chiar să creăm un cabinet de studiu anume de iconografie, cu specialiști în domeniu care să ne ajute”, spunea ea.

Cum a început totul

Nica Grosu mai întâi a studiat regulile picturii acasă, împreună cu profesoara Tatiana Butnaru, la care a înscris-o bunelul ei, iar mai apoi s-a înscris și la școala de Arte Plastice. „De regulă, atunci când vine un copil pentru prima dată, îi ofer să deseneze lucruri și obiecte simple ca să observ ce poate realiza acel copil. Cu Nica a fost diferit. Ea a fost cea care, mai întâi, mi-a arătat o iconiță pictată de ea. M-am mirat atunci și am lăudat-o pentru vârsta ei fragedă și pentru complexitatea  lucrării. Am încurajat-o să mai lucrăm asupra icoanelor, însă o direcționam să încerce să picteze și alte lucrări. Cu timpul, ea singură venea cu inițiativa de a mai picta chipuri de sfinți. Eu sunt convisă că în viitor, Nica va picta icoane”, a menționat profesoara Nicăi, Tatiana Butnaru.

A știut de mică că își dorește să picteze icoane

Prima legătură cu biserica și cu icoanele i-a făcut-o bunicul. Cu el pleca deseori la biserică, asculta slujba și tot el îi povestea diferite istorii din viața sfinților. „În tot acest timp, atenția îmi era îndreptată spre icoane, le analizam și mă uimeam de frumusețea lor, de modul în care erau pictate, atrăgeam atenția la detalii. Atunci mi-a venit așa o idee că aș putea încerca să realizez o icoană. Nici o clipă nu mă gândisem că pictura în stil bizantin poate fi atât de complicată. Însă, îmi doream foarte mult să încerc”, își amintește ea.

Așa că, atunci când începuse să frecventeze orele de pictură ale doamnei Tatiana, o rugase să o lase să picteze o icoană, însă profesoara îi sugerase să pornească de la lucruri mai simple. „Nu credea că eu aș putea realiza o astfel lucrare, mai ales că nu aveam experiență și vârsta era mică. Ajunsă acasă, nu m-am lăsat bătută și am găsit o icoană cu Maica Domnului și Pruncul Iisus. Am luat o foaie, am schițat însă nu mi-a reușit din prima. Nu m-am descurajat și am mai luat o altă foaie și am început să schițez, am atras atenția la fiecare detaliu. Rezultatul final i l-am arătat profesoare, astfel, am reușit să-i demonstrez că eu asta vreau să fac”, spune ea.

Nica spune că nu este suficient să vezi o icoană în față pentru a o picta, ci trebuie să cunoști viața sfântului pentru a-l reda cât mai profund. „Uneori, chipurile reprezentate nu sau trăsături frumoase, ci din contra, pot fi cu fața lungă, ochii mari, nasul alungit, buzele mici, degetele mâinilor, la fel – lungi. Nu încerc să reproduc icoane, ci încerc să le redau așa cum le văd eu și din informațiile aflate despre acel sfânt. Pentru mine, chipul unui sfânt este cel mai greu lucru din toată lucrarea, mai ales ochii. De ce? Pentru că ochii unui sfânt se transmite lumina, de aceea este foarte important să atragi atenția asupra acestui detaliu”, povestește Nica.

Înainte de a se apuca de lucru, ea și-a creat un obicei: în primul rând își pune în ordine gândurile și apoi spune o rugăciune. Ea spune că acest obicei o ajută să se concentreze.

De menționat că vernisarea expoziției și prezența la eveniment atât a tinerei pictorițe, cât și a directoarei Școlii de Arte Plastice, Cristina Dragomir, precum și a părintelui Andrian Lupu, parohul Bisericii „Buna Vestire” din Ungheni, a fost posibilă datorită suportului acordat de Primăria Ungheni.

Tatiana Tesliuc