Ea – mediatoare comunitară, el – lăutar. Povestea soților Boț din Pîrlița

Ea este mediatoare comunitară în Pîrlița, el este profesor de muzică la Școala de Arte din aceeași localitate. Vorbim despre Victoria și Tudor Boț din Pîrlița, care de mai bine de 30 de ani formează un cuplu și un model de familie pentru cei doi copii ai lor. Faptul că el este de etnie romă, nu i-a împiedicat să-și consolideze o relație frumoasă, bazată pe încredere și respect reciproc.

Cum s-au cunoscut?

Victoria Boț este originară din satul Poiana. După finalizarea studiilor la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, specialitatea dirijor de cor, a fost repartizată la Casa raională Pîrlița. Soarta a făcut în așa mod încât ei să se întâlnească, pentru prima dată, pe holul primăriei. Ea aștepta să intre la primar, el avea câteva chestiuni de rezolvat. Apoi s-au întâlnit și la Casa de Cultură Pîrlița, ea – proaspăt angajată, el conducător artistic. Astfel, pasiunea pentru cultură și muzică a fost catalizatorul care i-a unit pe viață.

Pe criterii etnice nu au fost niciodată probleme, nici din partea familiei lui, nici din partea familiei ei. Ambele familii au privit cu ochi buni mariajul lor. A activat la Casa de Cultură timp de 28 de ani în calitate de conducătoare artistică, conducând Formația Folclorică „ Polinușka”. După o perioadă de timp, a fost nevoită să plece peste hotare, unde a lucrat timp de 4 ani. Apoi a revenit acasă.

Tudor Boț se trage dintr-o familie de lăutari, cu 8 copii, toți cu dragoste și aptitudini pentru muzică. „Muzica am auzit-o acasă, zi de zi. Părinții mei erau lăutari, la fel și bunicii. Mi-a plăcut mult muzica, iar tatăl m-a înscris la Școala de Muzică din Ungheni. După clasa a X-a, nu știu cum, dar nu s-a primit să mă duc mai departe să studiez și am fost luat la armată. Iată în armată, am cântat în Orchestra militară, ceea ce mi-a oferit posibilitatea să mă perfecționez. După armată, totuși, m-am înscris la Școala de Muzică „Elena Sîrbu” (astăzi Colegiul de Muzică „Nicolae Botgros”) din Soroca, specialitatea dirijor de orchestră și de fanfară”, povestește bărbatul.

După finalizarea studiilor, a revenit la Pîrlița. Prin anii 1992 – 1993, împreună cu frați și verișori au format orchestra Dinastia Familiei Boț. A fost o perioadă încărcată, participând la diferite concursuri și festivaluri, chiar și în afara țării.

Cu trecerea anilor, muzica lăutărească a început să nu mai fie atât de întrebată, iar Tudor Boț a  decis să fondeze, în 2002, la Casa Raională Pîrlița, Orchestra de muzică populară „Spicușor”, la care este dirijor și până în prezent.

Totodată, i s-a propus să activeze în calitate de profesor de muzică la Școala de Arte din Pîrlița, iar de aproape18 ani, activează și în această instituție.

În ceea ce privește cunoașterea limbii romani, Tudor Boț spune că înțelege ceea ce se vorbșete, dar atunci când vrea să se exprime, întâmpină anumite bariere. El are și o explicație. „Romii care trăiesc în comunități mai mari, cu tradiții înrădăcinate, vorbesc limba romani, dar noi, cei care ne-am născut și am crescut în comunități de moldoveni, mai rar. Părinții mei vorbeau, dar noi cumva am fost crescuți și încurajați să vorbim în limba română. Poate pentru că părinții se temeau ca să nu fim discriminați sau marginalizați sau să ne putem încadra mult mai ușor în comunitate”, spune el.

Muzica pentru Tudor Boț este tot. Bărbatul știe a cânta la saxofon, clarinet, fluier și pian.

Cei doi copii ai familiei Boț au călcat pe urmele părinților. Băiatul este saxofonist, fata – solistă. Sunt talentați, ei reprezintă mândria familiei noastre”, spun soții în unison. Ambii copii sunt stabiliți cu traiul peste hotare.

Tatiana Tesliuc