Opinii / Natalia Junghietu: „Primari mai noi, primari mai vechi…”

În toamna anului trecut, ne-am ales primarii și consilierii pentru următorii patru ani. În unele părți au rămas aceeași vechi primari, în altele au venit oameni cu altă energie și dorință de a munci. Alegătorii – ei sunt suveranii – fie că s-au săturat să-și vadă localitatea în impas, fie că nu au mai vrut să vadă la cârma satului aceeași față. Ori, de ce nu, au dorit să dea un nou suflu localității. S-ar putea să fi fost și alte motive, nu știu.

Cert este că în localitățile unde au venit la cârmă oameni noi, carul a început să se miște din loc. Recunosc că nu urmăresc pe rețelele sociale toți primarii din regiune. Unii dintre ei, însă, apar, vrând – nevrând, aproape zilnic.

Nu mă duc departe. Mă opresc la primarul municipiului Ungheni, Vitalie Vrabie. După o pauză de 18 ani, dânsul a revenit la cârma orașului Ungheni. A început imediat să lucreze asupra unor lucruri care ar părea mărunte, dar de o importanță majoră. Spre exemplu, problema câinilor vagabonzi, sau a ascensoarelor din blocurile multietajate. Ani în șir, unghenenii au tot vorbit, au tot scris pe rețelele sociale despre aceste două probleme, dar nu a existat nici o reacție. Fosta conducere nu a reușit să le rezolve din lipsă de fonduri, așa cum se afirma. Totuși, să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului: a implementat proiecte de milioane de euro și a făcut lucruri mărețe pentru ungheneni, fapt pentru care merită și trebuie să fie apreciați de către toți.

Un alt exemplu. În fruntea comunei Sculeni a venit un nou primar. Tânăr, energic și cu inițiativă. Eu cred că acest primar este inima satului. Nu trece o zi în care să nu văd că la Sculeni, sau în vreun sat din componența comunei, să nu se întreprindă ceva. Chiar din primele luni și-a adus un viceprimar cu care să lucreze cot la cot, la fel de tânăr și energic. A coborât tariful la apă potabilă cu circa 50%, ceea ce este lăudabil. Cetățenii, probabil, sunt cei mai fericiți pentru că, iarăși, a rezolvat un lucru mărunt, dar foarte important pentru comunitate.

Mergem la Tuzara, un sat din raionul Călărași. Și acolo alegerile au fost câștigate de către un primar tânăr și energic. Este cel mai tânăr din raionul Călărași. Dânsul mi-a spus chiar la început de mandat că vrea să reînvie acest sat, aflat la câțiva kilometri de orașul Călărași și care, în ultimii ani, a stagnat aproape din toate punctele de vedere. Câte planuri are primarul pentru localitatea în care s-a născut! Câte planuri… Pe unele deja a început să le realizeze. Și îi reușește!

Este adevărat, și primarii mai vechi aduc proiecte în satele lor, uneori de milioane de lei. Construiesc parcuri, apeducte, sisteme de canalizare sau iluminat stradal. Dar, probabil, acei primari, atunci când au candidat pentru un nou mandat, știau deja ce au de făcut, aveau începute unele proiecte pe care vor să le ducă la bun sfârșit.

Sunt, însă, și primari care au câte 3-4 mandate în spate și nu au făcut nimic pentru localitatea lor. Se țin strâns de fotoliu de parcă s-ar fi născut acolo. Și se tot indignează pe la colțuri că-și doresc să facă ba una, ba alta, dar… li se pun bețe în roate: fie consilierii sunt de vină, fie conducerea raionului sau a republicii. Numai ei nu au nici o vină. Ei vor. Dar nu pot. Și atunci mă întreb: pentru ce merite sunt aleși pentru un nou mandat?

Eu cred că fiecare candidat la funcția de primar merită o șansă, iar fiecare alegător este în drept să-i acorde acea șansă celui pe care-l consideră demn de această funcție. Dar… dacă ai văzut că acea persoană nu a făcut nimic în primul său mandat, nici în cel de-al doilea și nici chiar în al treilea, pentru ce oare îi mai oferi o șansă? Pentru ca să mai stagneze satul încă alți patru ani, și alți patru ani? Uitați-vă, oameni buni, în jurul vostru și vedeți ce fac primarii din alte sate, cum trăiesc locuitorii acelor sate. Acordați-le o șansă oamenilor noi, cu viziuni proaspete.

Consider că un primar nu ar trebui să aibă mai mult de două mandate consecutiv, pentru că deja se plictisește de una și aceeași activitate, se epuizează fizic și moral și nu mai vede problemele oamenilor și ale localităților așa cum le-a văzut la început. Poate ar fi necesară în acest sens și o modificare a legislației. În caz contrar, ne trezim în fruntea localităților noastre cu persoane obosite, indiferente, dar care se cred foarte importante – un fel de baroni locali.