FOTO | Faceţi cunoştinţă: Iurie Toma, noul preşedinte al raionului Ungheni

Iurie Toma – omul
De unde vine Iurie  Toma?
M-am născut la Măcăreşti, un sat pitoresc de pe malul Prutului. Vin dintr-o familie de oameni muncitori, dintr-o familie cu patru copii. Le voi fi totdeauna recunoscător  părinţilor mei, Victoria şi Ion Toma, că  m-au învăţat meseria de a fi om.
Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Destul de interesantă. Am fost un copil foarte şotios, dar nu obraznic. M-am inspirat mult din şotiile lui Ion Creangă, din cauza cărora mai aveam şi de suferit uneori. Eram un elev activ, îmi plăcea sportul, dansul, muzica şi mă încadram în viaţa artistică a satului natal. Prin anii 84, îmi amintesc, televiziunea moldovenească trebuia să filmeze activitatea cercului nostrum de dans pentru emisiunea “Voci de argint”. Eram 12 perechi, dar în acea zi lipseau două domnişoare. Soluţia a fost găsită repede. Înainte de a începe filmările, m-am îmbracat în haine de domnişoară şi am dansat cu băiatul fără pereche. La televizor nimeni nu a sesizat că în locul domnişoarei este Iurie Toma.
Consideraţi că sînteţi o persoană norocoasă?
De mic copil îmi plăceau sporturile de iarnă, jucam hochei, patinam, schiam. Într-o iarnă, am stricat polobocul tatei pentru a-mi face schiuri. Îmi plăcea să am şi cea mai mare sanie, pentru ca să urce pe ea cît mai mulţi prieteni, iar eu să fiu conducătorul ei. Într-o zi, fiind prea entuziasmat, am ajuns sub autobuzul care se deplasa pe ruta Măcăreşti-Ungheni. Am fugit de la locul acţiunii şi m-am ascuns. Atunci mi-am dat seama că m-am născut cu noroc.
Ce rol a avut sportul în viaţa dumneavoastră?
Mereu mi-a plăcut să fiu primul. În sat mi se spunea Iuri Gagarin, adică mereu primul. Cînd cineva obţinea performanţe, doream să-l întrec. În rezultat, am avut atît mîinile, cît şi un picior fracturat la trîntă, baschet, volei, dar mereu primul. Şi azi îmi place sportul. Sînt de acord că într-un corp sănătos trebuie să fie o minte sănătoasă.
La ce meserie visati cind eraţi mic?
Încă din clasa I am fost cucerit de învăţătorul meu. L-am idealizat atît de mult, încît am hotărît să devin ca el. Cînta la acordeon şi zilnic veneam dimineaţa, la ora 7:30, să văd cum se pregăteşte de ore, cum făcea repeţii. A fost ambiţia mea să fiu învăţător la clasele primare şi să cînt la acordeon. Am reuşit. Am făcut studii la şcoala pedagogică, pentru a deveni  pedagog şi am încercat să devin un muzicant. De fapt, acesta a fost un hobby al meu.
Credeţi în perfecţiune?
Cred sută la sută. Trebuie în permanenţă să tindem spre ea.
Ce faceţi în timpul liber?
Sincer, nu am timp liber. Totul depinde de un plan pe care îl urmez pentru a reuşi să fac tot ce îmi propun.
Unde vă găsiţi refugiul sufletesc, cînd aveti nevoie de el?
În natură, îmi place să o admir. Dar, atunci cînd am o tristeţe sau o durere pe suflet, îmi vizitez mama, discut cu ea. Simt cum mă încarc cu energie şi mi se creează o altă viziune asupra problemei ce mă frămîntă.
Iurie Toma – preşedintele raionului Ungheni
Care vor fi primele lucruri pe care intenţionaţi să le realizaţi?
Să fac cunoştinţă cu echipa care, sînt sigur, îmi va fi alături pe durata mandatului. E foarte important să am în preajmă profesionişti care merg într-un pas cu mine. Aş putea spune că voi  studia documental situaţia din raion, dar în realitate cunosc problema fiecărui sat din raion. Ştiu că sînt multe porbleme de soluţionat. Anume aceasta m-a tentat în administraţia public locală. Sînt o persoană cu experienţă, cu idei şi soluţii pentru fiecare localitate în parte.
Cît talent şi cîtă muncă marcheaza cariera dumneavoastră de succes?
Ma conduc dupa un principiu: ori te implici să faci ceva, ori nu; ori faci ceva, ori nu faci. Nu e normal să ne apucăm de un lucru şi să-l lăsăm la mijloc, pentru că ceva nu îţi place sau nu îţi merge. Sînt omul ce ştie că în viaţă totul e posibil, dar numai prin muncă, muncă şi iar muncă.
Părăsiţi lumea afacerilor în favoarea administraţiei publice. Dacă prima aduce bani, pentru a doua trebuie să-i căutaţi. Unde îi veţi găsi?
Pentru a aduce bani în raion este necesară o colaborare fructuoasă, în primul rind, cu societatea civilă, cu aleşii locali.
Aţi reuşit în viaţă foarte multe lucruri. Cum credeţi, ce a contat în realizarea lor:  întîmplarea, destinul sau persoanele pe care le-aţi întîlnit la momentul potrivit?
Întîmplarea a fost ca destinul să facă să întîlnesc în viaţă persoane potrivite în momentele potrivite. Am întîlnit persoana dragă, care îmi este mereu alături şi la bine, şi la greu, mă susţine în toate, ba chiar îmi dă şi sfaturi utile. Avem o familie frumoasă şi unită cu trei copii inteligenţi şi foarte muncitori, care au şi ei realizări frumoase. Sînt o persoană împlinită. Idealul meu este să fiu om, să fiu înţeles corect de cei din jur. Îmi rămîne să muncesc alături de colegii mei  pentru  realizarea scopurilor ce tind spre idealuri.