Interviu / Igor Munteanu, liderul CUB: „UE deschide ferestre și porți, dar prosperitatea tot moldovenii trebuie să o facă”

– Ați lucrat mulți ani în calitate de expert, conducând și una dintre cele mai credibile instituții din Republica Moldova – IDIS Viitorul. Ce v-a făcut să treceți la politică, mai ales că se știe că nu e cel mai onorabil domeniu?

În politică am venit prin 2018 – 2019, atunci când, împreună cu colegii mei, am înființat Blocul ACUM, care a avut contribuția decisivă la încheierea regimului hibrid, sau cleptocratic, al lui Plahotniuc.

Au fost multe evoluții în ultima vreme. Din anul 2021, când partidul aflat la guvernare și-a asumat responsabilitatea pentru guvernare, evident, au existat cuvinte de încurajare din partea Occidentului, dar au existat și critici asupra modului în care se guvernează. Am avut impresia că este puțină reprezentare pentru mediul de afaceri și inițiativele private, de aceea am considerat că e timpul să apară un partid autentic liberal. I-am dat o denumire care, cred, este actuală pentru cetățeni – Coaliția pentru Unitate și Bunăstare. Formațiunea a fost înființată în anul 2023. Din 28 mai, am fost acceptați cu drepturi depline în familia Liberalilor Europeni. Ideea noastră este să creăm recomandări de politici și soluții, pentru ca Guvernul și statul să se întoarcă cu fața spre antreprenori. În societățile în tranziție și, în general, în orice economie din vecinătatea noastră, anume inițiativa privată creează bunăstarea și valoarea adăugată pentru economie. Statele și guvernele nu creează locuri de muncă. Cu cât inițiativa privată este mai flexibilă, mai adaptabilă la noile circumstanțe și cu mai puține obstacole birocratice, cu atât contribuția sa la bunăstarea generală este mai mare.

Multă lume consideră că procesul de aderare la Uniunea Europeană va oferi posibilitatea de modernizare a instituțiilor, va crea competitivitate economică, doar că… UE deschide ferestre și  porți, dar prosperitatea tot moldovenii trebuie să o facă. Ei trebuie să fie focusați pe rezultat și să fie mai creativi și inovativi.

Pentru Republica Moldova, prioritare sunt urbanizarea și transformarea economiei, ca guvernul să nu mențină prea multe proprietăți pe care le blochează sau le fură. De asemenea, trebuie de investit în educație, în tineri, dar și în cei mai în vârstă, care se pot recalifica.

Eu cred că urbanizarea este extrem de importantă, pentru că municipii cum sunt Orhei, Ungheni, Cahul trebuie să creeze gravitație pentru economiile locale, trebuie să creeze infrastructură, să atragă investiții și să-și apere autonomia lor locală, ceea ce nu a fost suficient până acum. Capacitatea autorităților locale a fost de a-și asuma responsabilități de dezvoltare locală. Alte autorități naționale au intervenit în permanență în planurile locale și fie au retezat transferurile, fie au încercat să taie inițiativa locală.

– În curând vom avea referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană. Cum vedeți acest proces?

Aderarea la Uniunea Europeană este singura strategie de supraviețuire pentru Republica Moldova. Asta înseamnă acces la piețe, la servicii și circulația liberă a capitalului. Dar acest proces durează. De regulă, 8-10 și chiar mai mulți ani pentru negocieri. Republica Moldova este abia la început. Nici măcar nu se cunoaște data începerii negocierilor.
Toate statele care au aderat la UE mai întâi au negociat și după asta au făcut referendum. În condițiile noastre, nu este clar ce negociezi. Dorința noastră de a fi europeni? Dar noi suntem europeni. Accelerarea procesului de negociere? Nu îl poți accelera.
Nu este clar ce ne dă acest referendum. Din punctul meu de vedere, este, de fapt, o încercare de a utiliza finanțarea publică pentru organizarea acestuia în beneficiul unui jucător politic.
Mai există problema validării referendumului. Dacă ne dorim un referendum constituțional și nu unul consultativ, pragul de validare trebuie să fie mai înalt, ceea ce înseamnă că trebuie să cunoaștem și părerea Curții Constituționale: consideră ea că un referendum care obligă Parlamentul să introducă în textul constituțional niște prevederi trebuie să fie cu minim de participare sau, din contră. Consultările asupra acestui subiect nu au fost făcute la modul satisfăcător.
Eu sunt foarte optimist în ceea ce privește calea europeană. Ceea ce părea pe timpuri un vis de nerealizat, iată că se împlinește, doar că nu numai datorită efortului intern, ci și catastrofei prin care trece Ucraina. În continuare, nu ar trebui să ne jucăm cu norocul.

– Să trecem la un alt subiect. Vă întreb ca pe un expert: avem sau nu nevoie de o reformă administrativ-teritorială la momentul de față? Dacă da, cum ați vedea-o dumneavoastră?

Avem nevoie vitală. Întârzierea reformei administrativ-teritoriale este cel mai mare eșec al actualei guvernări. În anii 2021- 2022, împreună cu CALM, am promovat modelul municipalizării. Modelul era simplu: orașele mare (8-10 centre urbane) urmau să fie ridicate la nivelul doi și începeau să furnizeze servicii tutoror localităților ce intrau în raza lor. Era cel mai simplu de făcut, era cel mai clar model posibil, fiind sprijinit aproape unanim de către primari.
Pe PAS nu i-a interesat. Consecința acestei decizii de a nu face o reformă radicală este pierderea a cel puțin jumătate de miliard de lei anual – numai pentru păstrarea celor 32 de raioane, care nu au competențe și nu au potențial de dezvoltare.

Reforma pe care și-a asumat-o actualul Guvern – amalgamarea (decizia mai multor localități de a face o nouă unitate), are o problemă. Nu poți anula un mandat de patru ani. E regretabil că a fost ratat un ciclu de 4 ani, pentru că nu s-au gândit strategic.

– Apropo, cum vi s-au părut alegerile din noiembrie 2023?

Din punctul meu de vedere, au fost foarte „păcătoase”, pentru că s-au folosit resurse administrative pe care eu le credeam atașabile doar lui Plahotniuc. Nu au existat perioade în care partidul aflat la guvernare să folosească cu atâta brutalitate resursele administrative și intimidările. Aparent, PAS are aproximativ 320 de primari, dar asta nu înseamnă că toți sunt PAS. Vă asigur că peste jumătate din ei nu sunt PAS. Au trecut fie din cauza unor presiuni foarte puternice, fie datorită faptului că, cu ei s-a lucrat foarte dur.

– Satele noastre rămân tot mai pustii și tot mai îmbătrânite. Mai au oare vreun viitor?

Este cea mai gravă problemă dintre toate. Chiar și scăderea nivelului de viață nu poate fi comparat cu tragedia urmare a declinului demografic. Dacă, cu șapte ani în urmă, în Republica Moldova se nășteau 35 de mii de copii, acum se nasc sub 20 de mii. Ce lipsește? Lipsește un program național care să ofere beneficii tinerilor. Lipsește o politică de susținere a familiilor tinere. În prezent, salariul mediu pe economie este de 13.500 de lei. Atunci când întrebi în sondaje tinerii ce salariu ar vrea să primească pentru a rămâne în Republica Moldova, mulți răspund: de la 1000 de euro în sus (circa 20 mii de lei).

Nouă ne lipsesc câteva lucruri importante. Ne lipsește inițiativa privată, care să gândească, să creeze produse ce se vor vinde ușor pe piața internațională. Ne lipsește o politică a statului de apărare a producătorilor locali contra marilor monopoliști, care desfigurează competiția liberă. Pe de altă parte, există politica magazinelor mari care nu permit producătorilor locali să-și vândă marfa. De ce se întâmpă asta? Pentru că statul nu are nici o politică în domeniul respectiv.

În 2019 – 2020, fiind președintele Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe, propusesem să adoptăm o lege de apărare a producătorilor autohtoni și crearea unui registru în care anumite produse să fie acceptate de către marile magazine. Ce scandal a fost… Orice stat și economie trebuie să-și apere producătorii. Atunci când populația nu mai are locuri de muncă, emigrează. Cred că această politică a creat dezastru și a ars satele.

Așa cum spunea colegul meu, Veaceslav Ioniță, din 1991 noi pierdem câte cinci sate pe an. Cred că procesul s-a accelerat. Mediul rural este într-o mare primejdie de dispariție.

– Mai sunt careva șanse de a salva localitățile rurale?

Există șanse atâta timp cât vor fi oameni competenți la guvernare. O soluție pe care noi am gândit-o pe timpuri era o politică specială pentru dezvoltarea zonelor defavorizate, prin mijloace fiscale, prin politici economice targhetate, prin stimularea producătorilor locali, dar și a investițiilor străine, prin recalificarea forței de muncă. Ar trebui să existe în acest sens un program național, mai ales că marile întreprinderi nu au forță de muncă. Nu că nu ar exista oameni. Pur și simplu, ei nu sunt calificați pentru anumite tipuri de muncă.

Ca să ieșim la nivelul de acceptabilitate a Uniunii Europene, trebuie să ajungem la o creștere economică anuală de 12%. În acest moment, avem o creștere de doar 2% și actuala guvernare e fericită. În pandemie am avut o scădere de 7%. Când a început războiul în Ucraina, am avut un șoc economic de minus 7%. Aceste pierderi trebuie recuperate. Faptul că avem mai multe mașini de lux în Chișinău nu înseamnă prosperitate. Trebuie să înțelegem că, pentru a ieși din prăpastia demografică, avem nevoie de programe ambițioase de creștere economică și, implicit, de stimulare a bunăstării.

– Când ați fost ultima oară la Costuleni, satul în care v-ați născut și ați copilărit? Cum îl vedeți acum?

Din păcate, la Costuleni nu vin prea des. Costuleniul se dezvoltă cu pași modești. Am văzut că primarul actual ține linia. Experiența prin care trece Costuleniul este experiența comună a tuturor localităților situate pe mal de Prut – lipsă de populație calificată, investiție mediocră și incapacitatea guvernării de a oferi stimulente de dezvoltare economică. Sper că va fi mai bine, deoarece aceste localități ar putea utiliza mai eficient regimul de zonă transfrontalieră și  inițiativa privată.

– Dacă ați fi invitat la o întâlnire cu elevii din satul dumneavoastră de baștină, ce sfaturi le-ați da?

Am multe să le spun. Părinții mei au fost învățători în sat și cu siguranță le-aș povesti multe lucruri. Eu am scris și multe cărți care, cu siguranță, ar fi de interes pentru bibliotecile din raion și pentru școală. Din păcate, nu am fost anul acesta la întâlnirea cu absolvenții, dar oricând acest fapt poate fi reparat. Am un respect deosebit față de învățători, față de profesorii care au rămas să muncească în instituțiile de educație precare sub aspect economic, cu salarii foarte mici. Singura condiție prin care putem ieși din sărăcie este educația și investiția în educație. Cetățenii Republicii Moldova pot ajunge la standarde europene numai prin efort individual.

 Natalia Junghietu