Podcast / „Idei în Ecuație” cu Cristina Lupu: „Sunt o femeie ambițioasă, care poate obține ce-și dorește”

Într-o lume plină de posibilități și schimbări, uneori cele mai frumoase idei se nasc din momente aparent simple. Așa s-a întâmplat și în cazul Cristinei Lupu, o tînără tare activă și creativă. Deși are studii în jurnalism, viața i-a arătat o altă cale. Administrează un magazin de jucării, plus, de 4 ani, și-a deschis și un atelier unde coase, cu mare pasiune, jucării din textile.

În acest podcast vom explora povestea ei, inspirația din spatele acestei afaceri și drumul plin de învățăminte și bucurii pe care l-a parcurs pentru a aduce în viața copiilor jucării pline de dragoste, creativitate, grijă și responsabilitate.

Așadar, haideți să ne aventurăm în lumea jucăriilor eco alături de Cristina!

– Pentru început, aș vrea să te întreb ce te-a determinat să te inițieți în această afacere, bazată pe crearea și confecționarea jucăriilor din textile?

Ideea a pornit încă de când am rămas însărcinată cu primul copil. Eram în căutare de produse pentru copil, voiam să-i ofer ceva natural, care să-i creeze anumite amintiri și să-i transmită emoții de moment. Atunci m-am gândit să dezvolt primul produs. Desigur, ideea apăruse, însă trebuia să caut bani pentru ca să o implementez. Așa am aflat de un program de finanțare pentru femei în afaceri,  am scris proiectul, l-am depus, dar nu l-am câștigat. Inițial, am fost dezamăgită, însă am revizuit ideea și proiectul și, ulterior, am ajuns să confecționez jucării din textile naturale. Așa s-a născut Bubulino, practic cel de-al doilea copil al meu.

Atunci când am creat prima jucărie, m-am gândit să fie ceva relativ nou pentru piața noastră. Jucării similare ca ale mele le poți găsi peste hotare. Practic, la noi pe piață, cei care confecționează jucării și sunt monopoliști, le creează fie din blăniță artificială sau pluș. Mi-am dorit să fac ceva diferit. Asta a fost primul principiu în crearea conceptului nostru de jucării. După care am evitat detaliile periculoase: nasturi, fermoare. Prima jucărie creată a fost un elefănțel. Apoi, au umat și ceilalți prieteni Bubulino: iepurașul, șoricelul, ursulețul și ulterior, prietenii veseli – băiețeii și fetițele, la fel din textile naturale. Am diversificat produsele… Suntem în căutare de noi idei, încercăm să concepem jucării noi, să facem ceva diferit de ceea ce am făcut până acum. Dacă publicului îi va place, evident că vom fi deschiși spre noi modele de jucării.

– Există cerere pe piață?

Da, foarte mulți oameni apreciază ceea ce facem noi, după recenziile pe care le primim ulterior de la clienți. Avem foarte multe cuvinte de apreciere, ceea ce bucură și mă face să continui ceea ce am început și să dezvolt.

– De unde ai preluat abilitatea de a coase?

De mică, îmi plăcea să confecționez lucruri manuale. Făceam diverse lucrări din papetărie, confecționam felicitări. Îmi plăcea foarte mult să lucrez în photoshop, în soft-uri de editare. Cumva mi se dă ușor tot ce ține de creație, de hand-made. Atunci când am inițiat această afacere, eu am cusut prima jucărie, după care mi-am angajat încă o persoană cu care să-mi realizez ideile.

– Revenind la ideea de afacere, a fost o idee spontană sau planificată și bine gândită?

Nu aș putea neapărat spune că a fost bine gândită și structurată. Mai degrabă, atunci când începusem în domeniul antreprenoriatului, pentru mine, lucrurile păreau mult mai simple. Poate că știam ce doresc să fac, am știut unde vreau să ajung. Am căutat soluții și bani, găsisem și banii și uite așa, am început să întreprind ceea ce mi-am propus. Ulterior, am început să mă organizez și să înțeleg ce îmi trebuie ca să mă dezvolt, așa am aplicat și la alte proiecte. Practic, totul a început dintr-o necesitate personală și am dezoltată pentru publicul larg.

– Și, dacă tot vorbim despre dezvoltare, cum a evoluat afacerea ta în decursul anilor, dar și datorită granturilor pe care le-ai accesat în timp?

Afacerea mea s-a dezvoltat încet, pentru că eu am intrat în al doilea concediu de maternitate. Dar, în tot acest timp, am muncit, chiar dacă nu am fost atât de activă pe rețele. Oricum, toate gândurile și eforturile mele erau îndreptate către afacere. Deja, datorită proiectelor, am reușit să fie mai rapidă și să progresez la capitolul calității și productivității. Ca să-mi dezvolt ideile, am avut nevvoie de utilaje speciale, astfel, cu ajutorul granturilor venite din Uniunea Europeană, eu am reușit să realizez și să sporesc produsul de o calitate superioară.

– Deții și un magazin de jucării pentru copii… Deci, practic totul se învârte în jurul copiilor…

Da. Atunci când am pornit afacerea, vedeam că oamenii caută daruri care să nu fie doar simple cadouri. Ei își doreau să ofere ceva mai mult decât atât. La început nu înțelegeam această cerere, dar în subconștientul meu îmi întărisem ideea că oamenii caută, pe lângă cadouri, ceva mai mult, mai sănătos, pe termen lung, de calitate și sustenabil, care să producă o amintire.

– Practic, administrezi două afaceri. Cum se combină ele și cât de solicitant este pentru tine? Reușești să le combini?

Ambele sunt din aceeași sferă, dar lucrurile la magazinul de jucării este mai așezat, stabilit. Deja la cea de-a două afacere, este un proces de producere, care mereu mă provoacă să rezolv, să dezvolt și să creez ceva nou. Dacă e să ă răspund pe scurt: da, reușesc să administez cu ajutorul soțului meu.

– Ai avut un mentor care să te ghideze în lumea afacerilor sau ai învățat totul din mers?

Pot să zic că am învățat multe lucruri singură, dar am avut și susținerea soțului meu, care are experiență în afaceri, gestionează o rețea de farmacii. Într-adevăr, este destul de provocator și nu poți mereu să te bazezi pe un mentor. Tu te dezvolți din momentul în care intri în lumea antreprenoriatului și rezolvi în fiecare zi câte o problemă care apare, așa te face să ai o viziune mult mai bună asupra lucrurilor, te face să înțelegi de ce ai nevoie, înțelegi unde trebuie să mai lucrezi, la ce aspecte să atragi atenția și, în rezultat, să îți creezi o strategie de dezvoltare. Dar, evident că ajutorul din partea unui mentor și a unei persoane cu experiență în antreprenoriat este binevenită și te ajută foarte mult.

– Te-ai lansat în domeniul afacerilor, însă specialitatea de bază e jurnalismul. Ce are în comun jurnalismul cu afacerile tale?

Are multe, pentru că în ambele domenii trebuie să creezi. Trebuie să transmiți ceea ce ești tu ca persoană. Totuși, eu m-am regăsit în partea aceasta creativă mult mai mult. Eu trăiesc practic, zi de zi cu aceasta. Eu am doi băieței, care prin propriul meu exemplu, prin ceea ce consum și promovez eu ca valoare, îi educ și îi cresc și pe ei. Cumva, mă regăsesc în lumea jucăriilor. Jurnalismul mi-a plăcut, dar așa s-a croit drumul vieții mele că am ajuns să creez jucării și să nu merg în domeniul comunicării. Cu toate că, eu oricum în fiecare zi comunic cu publicul prin intermediul a ceea ce fac.

– Ai reușit să „guști” din munca jurnalistică?

După absolvirea facultății, m-am reîntors în Ungheni. Am primit o ofertă de lucru în televiziune, iar ulterior am lucrat și în administrarea publică locală, pe partea comunicare.

– Iată, dacă ar fi să te întorci în timp, ce ai alege din toate acestea?

Aleg să dezvolt o afacere, aleg să fac ceea ce-mi place, să lucrez din plăcere, chiar dacă este provocator, chiar dacă în fiecare zi trebuie să rezolv câte o problemă, sau să gândim lucruri noi sau să ne reinventăm. Mie asta îmi place și cred că în următorii ani tot pe această cale aș vrea să continui.

– Dacă ai lua în calcul posibilitatea să schimbi ceva în viața ta, ce ai face?

Poate m-aș fi angajat mult mai devreme, adică în timpul anilor de studenție, nu neapărat pentru bani, dar pentru experiență. Mă gândesc că aș fi putut „să fur” din experiența antreprenorială mult mai înainte. Și aș pune un accent mult mai mare pe dezvoltarea personală.

– Ce planuri ai pe viitor?

Mă văd dezvoltând în continuare afacerea pornită și să ajung pe piața internațională. Vreau ca jucăriile realizate să fie nu doar pentru copiii din Moldova, ci și pentru copiii din toată lumea. Vreau să cresc spiritual și emoțional, pentru că am înțeles că după o vârstă se intensifică dorința de a te cunoaște, de a te redescoperi și eu vreau să excelez și în acest aspect. Și, cel mai important e să-mi cresc copiii sănătoși și să le pot transmite o educație bună, să fiu un exemplu bun pentru ei. Îmi doresc să călătoresc.

– Este greu să deschizi o afacere în țara noastră?

Nu este neapărat greu să o deschizi, ci este cu mult mai greu să o dezvolți și să o menții. Dar eu cred că dacă ai un scop binedeterminat și știi unde vrei să ajungi este mult mai ușor, decât să nu faci nimic.

– Cristina, ai ajuns la o vârstă frumoasă de 33 de ani, ești șoție și mămica a doi băieței și plus la aceasta, mai administrezi și două afaceri. Poți să te consideri o femeie de succes?

Pot să mă consider o femeie care a obținut ceea ce și-a dorit. Am o familie frumoasă, doi copii minunați și îmi doresc să continui să mă dezvolt în lumea antreprenorială. Eu mai am mult de muncit și încă mai învăț la acest capitol, deci, pentru mine e foarte mult să mă consider o femeie de afaceri de succes. Despre mine, pot spune că sunt o femeie ambițioasă, care poate obține ce dorește.