„Acum pot să spun că am obţinut o mai mare încredere în forţele proprii”. Interviu cu Lidia Crăciun, directoarea Spitalului raional Ungheni

Scriam, în numărul trecut al „Expresului de Ungheni”, că Spitalul raional Ungheni a obţinut certificatul de acreditare, ceea ce înseamnă o recunoaştere publică a calităţii serviciilor prestate aici şi a profesionalismului cadrelor medicale. Cu acest prilej, i-am solicitat un interviu directoarei instituţiei, Lidia Crăciun.
L.B.: Evenimentul despre care vorbim coincide cu un alt eveniment important în activitatea dumneavoastră. În curînd, se împlineşte un an de la instituirea dumneavoastră în funcţia de director al Spitalului raional. Care sînt cele mai importante realizări în această perioadă?
L.C.: Sigur, examenul cel mai important a fost acreditarea, care a venit la 11 luni de la instituirea mea în funcţie. Acum pot să spun că am obţinut o mai mare încredere în forţele proprii, o siguranţă în activitate, pentru că mi-am dat seama că pot să mobilizez angajaţii, să-i fac să meargă după mine. Recunosc, atunci cînd am venit, aveam unele semne de întrebare: voi reuşi oare? Îmi doream să capăt încrederea colectivului şi cred că am reuşit. Astfel, în mai puţin de un an de zile, am putut să realizăm împreună multe lucruri frumoase.
L.B.: Şi care ar fi acestea?
L.C.: Pe lîngă faptul că am schimbat imaginea instituţiei, atît în exterior, cît şi în interior, am reuşit să efectuăm reparaţii capitale în patru secţii spitaliceşti. Am achiziţionat utilajul medical, necesar pentru o mai bună activitate a medicilor noştri. Am dotat secţia de oftalmologie cu echipament performant, datorită colaborării cu organizaţia norvegiană de caritate „Help Moldova”. Am depus cîteva proiecte şi sperăm să putem obţine finanţarea pentru procurarea unor noi utilaje medicale, pentru reparaţia capitală a blocului central şi a secţiei de chirurgie. Anul acesta, am reuşit să angajăm şi şapte doctori, tineri specialişti. Este şi asta o adevărată performanţă cu care ne mîndrim.
L.B.: S-a vorbit mult, în această perioadă, de secţia de hemodializă.
L.C.: Da, este adevărat. Ne-au vizitat la spital specialişti francezi, care au studiat condiţiile tehnice pentru instalarea utilajului necesar bunei funcţionări a secţiei respective. La 21 septembrie, aşteptăm să sosească cele şapte aparate de hemodializă. Timp de o lună, vor lucra la noi doi specialişti francezi, iar pînă atunci doi medici de-ai noştri şi trei asistente medicale vor fi instruiţi la Chişinău. Poate şi în România. Astfel, ne dorim să fim pregătiţi la maximum pentru prestarea noilor servicii în secţia de hemodializă. Totodată, în august vom deschide un centru comunitar de control al tuberculozei, dotat cu toate cele necesare. De asemenea, am fost incluşi într-un proiect pentru tratarea bolnavilor cu artrită reumatoidă, iar pentru fiecare pacient se va acorda 15 mii euro. Deocamdată, nu cunoaştem pentru cîţi pacienţi va exista finanţare.
L.B.: Deşi calitatea serviciilor medicale creşte, totuşi, o parte din populaţie rămîne nemulţumită de prestaţia medicilor.
L.C.: Şi o să continuie să fie nemulţumită. Eu cred ca în sistemul de sănătate trebuie investiţii foarte mari. Numai aşa vom putea să ne ridicăm la nivelul cerinţelor oamenilor. Vorbind de cadre, trebuie să spun că medicii noştri sînt foarte bine pregătiţi, nu văd mari diferenţe între specialiştii din Ungheni şi cei de la Chişinău. Unica diferenţă este faptul că la Chişinău ei au la dispoziţie utilaje şi echipament mult mai modern. În ajutorul lor vin diverse aparate performante. La noi, din păcate,  medicul este pus, uneori, în situaţia să stabilească diagnosticul, reieşind din gîndirea sa clinică. Dacă am avea utilaj performant, am putea rezolva mai rapid multe probleme de sănătate ale pacienţilor. În consecinţă, şi populaţia ar fi mai mulţumită. Dar există şi un alt aspect. Omul nostru continuă să-şi lase sănătatea proprie doar în mîinile medicului, ceea ce e absolut greşit. Fiecare cetăţean trebuie să se îngrijească el, în primul rînd, de sănătatea sa.
L.B.: De ani de zile se tot vorbeşte despre necesitatea  unui bloc spitalicesc modern. S-au mişcat cumva lucrurile? Sau doar se discută?
L.C.: Se mai discută. Dar construcţia unui spital nou la Ungheni este absolut necesară. Toate edificiile sînt  foarte vechi şi reparaţiile pe care le efectuăm, oricît de bune ar fi, nu salvează situaţia. Dacă am avea un spital nou, dotat cu toate aparatele necesare, atunci fiţi siguri: vom avea şi pacienţi satisfăcuţi. Eu nu-mi pierd speranţa şi cred că, pînă la urmă, Ungheniul va avea un spital nou, pentru că îl merită.
Lucia Bacalu