Opinii / Lucia Bacalu: „Și noi mai vrem să fim respectați?”

În aceste zile de final de august, am avut șansa să le fiu ghid reprezentanților orașelor înfrățite cu Ungheniul. Le-am arătat și le-am povestit despre Gara feroviară, cu un edificiu-monument de artă și istorie. I-am condus spre podul „Gustave Eiffel”, unicul pod feroviar ce leagă cele două maluri ale Prutului. Le-am povestit despre istoria apariției Palatului de Cultură pe locul unui fost cimitir. Pentru cei care, poate, nu știu, asupra construcției acestui palat anume acolo a insistat celebrul acum Vladimir Voronin. A fost președintele Republicii Moldova timp de opt ani și, cred eu, nu există om să nu fi auzit de el. Prin anii 70-80 ai secolului trecut, a lucrat la Ungheni, fiind președintele comitetului executiv orășenesc, un fel de primar al Ungheniului. Am mers împreună la Muzeul de Istorie și Etnografie, care are exponate unicat și care merită să fie vizitat de toți unghenenii, de la mic la mare.

Oaspeților noștri le-a plăcut Ungheniul. Le-a plăcut atmosfera Zilelor municipiului Ungheni, le-au plăcut oamenii.

Au avut, însă, și unele nedumeriri. Cineva, la final de excursie, m-a întrebat de ce mai insistăm asupra inscripțiilor în limba rusă pe unele plăcuțe din oraș. I-am zis că nimeni nu insistă, doar că mai există unele „rămășițe sovietice”. Apoi, ca să par mai europeană, am adăugat că suntem toleranți și că prin diversitate suntem speciali.
„Toleranți?”, a întrebat unul dintre reprezentanții ucraineni (Ungheniul este înfrățit cu două orașe din Ucraina și din ambele orașe a avut oaspeți). A continuat cu tristețe: „Și noi așa gândeam. Și noi am fost toleranți acolo unde nu era cazul. La ce am ajuns – știe toată lumea”.

A doua zi, am încercat să aflu de la un șef al unei instituții unde, de ani buni, pe frontispiciul clădirii centrale stă atârnată o placă pe care e scris doar în limba rusă, de ce o mai păstrează? „Nu vreau tensiuni între oameni”, a răspuns cu nonșalanță.

Serios? După mai bine de 30 de ani de când limba română a fost declarată limbă de stat în Republica Moldova omul zice că, în cazul în care ar schimba acea placă pe alta, în limba oficială a statului, ar avea tensiuni în colectiv.

Și noi mai vrem să fim respectați? Și noi mai sărbătorim cu tam-tam Ziua Limbii Române?
Oare de ce o placă în limba rusă nu creează tensiuni între oameni într-o țară care se declară mereu că suflarea-i este românească? Să răspund și eu ca celebrul personaj: „De-atâta”.

Apropo, vin alegerile. Și iar o vom da cu… baloturile. Deja aud întrebări, gen: „Nu știți cine se BALOTEAZĂ la funcția de primar?”.
Oameni buni, mai deschideți dicționarele! Știți ce înseamnă A BALOTA? A face baloturi. Iar balot înseamnă „pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte”.  Dacă cei ce doresc să candideze la funcția de primar sau consilier local seamănă cu niște pachete mari, continuați cu balotare.

Tot în aceste zile, am auzit și o altă expresie deocheată: „Am BRONAT câteva locuri în hotel”. Poate ați REZERVAT? Dacă ați deschide dicționarul, ați vedea că „a brona” nu există în limba română. Există în limba rusă – бронь, ceea ce înseamnă rezervare.
Ce facem? Sau ne apucăm să boronim câmpul îmburuienat al limbii române de la noi, sau mergem înainte cu baloturile și bronările.